1 Apoi lui Ioab i s-a spus: Iată, regele plânge şi jeleşte după Absalom.
2 Şi biruinţa din ziua aceea s-a prefăcut în doliu pentru tot poporul. Căci în ziua aceea poporul a auzit zicându-se: Regele este îndurerat din cauza fiului său.
3 Şi în aceeaşi zi, poporul a intrat în cetate pe furiş, cum se furişează un popor căruia îi este ruşine pentru că a fugit din luptă.
4 Dar regele şi-a acoperit faţa şi a strigat cu glas tare: Fiul meu, Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!
5 Atunci Ioab a intrat în casa regelui şi a zis: Astăzi tu ai acoperit de ruşine feţele tuturor slujitorilor tăi, care au salvat astăzi viaţa ta, şi viaţa fiilor tăi, şi a fiicelor tale, şi viaţa soţiilor tale, şi viaţa concubinelor tale,
6 pentru că tu iubeşti pe cei ce te urăsc şi urăşti pe cei ce te iubesc. Căci tu dovedeşti astăzi că pentru tine conducătorii tăi şi slujitorii tăi nu sunt nimic; şi înţeleg acum că dacă ar trăi Absalom şi noi toţi am fi murit, lucrul acesta ţi-ar fi plăcut.
7 Şi acum scoală-te, ieşi şi vorbeşte pe placul inimii slujitorilor tăi! Căci jur pe Domnul că, dacă nu ieşi să te arăţi, nu va rămâne nici un om cu tine în noaptea aceasta; şi aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine decât toate nenorocirile care au venit asupra ta din tinereţe şi până acum.
8 Atunci regele s-a sculat şi a stat în poartă. Şi când au spus tot poporului, zicând: Iată, regele stă în poartă, tot poporul a venit înaintea regelui; căci toţi cei din Israel fugiseră fiecare la cortul lui.
9 Şi în toate seminţiile lui Israel, tot poporul se certa, zicând: Regele ne-a scăpat din mâna duşmanilor noştri, şi ne-a salvat din mâna filistenilor, dar acum a fugit din ţară dinaintea lui Absalom.
10 Şi Absalom, pe care l-am uns că să domnească peste noi, a murit în luptă. Acum de ce nu puneţi o vorbă pentru întoarcerea regelui?
11 Şi regele David a trimis la preoţii Ţadoc şi Abiatar, zicând: Vorbiţi bătrânilor lui Iuda, zicând: De ce aţi fi voi cei din urmă pentru întoarcerea regelui la casa lui, din moment ce cuvintele întregului Israel au ajuns până la rege, la casa lui?
12 Voi sunteţi fraţii mei, voi sunteţi os din oasele mele. De ce aţi fi voi cei din urmă pentru întoarcerea regelui?
13 Şi spuneţi lui Amasa: Nu eşti tu oare os din oasele mele şi carne din carnea mea? Aşa să-mi facă Dumnezeu, ba mai mult, dacă nu vei fi înaintea mea pentru totdeauna conducătorul armatei în locul lui Ioab!
14 Şi David a înmuiat inima tuturor bărbaţilor din Iuda, ca pe a unui singur om, încât au trimis vorbă regelui, zicând: Întoarce-te, tu şi toţi slujitorii tăi!
15 Regele s-a întors şi a venit până la Iordan. Şi Iuda a venit la Ghilgal, ca să întâmpine pe rege, şi să-l treacă pe rege peste Iordan.
16 Şimei, fiul lui Ghera, beniamitul, care era din Bahurim, s-a grăbit să se coboare cu bătrânii din Iuda înaintea regelui David.
17 Şi cu el erau o mie de oameni din Beniamin, şi Ţiba, slujitorul casei lui Saul, şi cei cincisprezece fii ai lui, şi douăzeci de slujitori ai lui. Şi au trecut Iordanul în faţa regelui.
18 Şi după ce pornise luntrea, ca să-i treacă dincolo casa regelui, şi să facă ce este bine înaintea lui, în clipa când regele trecea peste Iordan, Şimei, fiul lui Ghera, s-a închinat înaintea lui.
19 Şi el a zis regelui: Să nu-mi socotească domnul meu fărădelegea şi să nu-şi amintească de nedreptăţile pe care ţi le-a făcut robul tău în ziua când regele, domnul meu, a ieşit din Ierusalim, şi să nu pună la inimă regele lucrul acesta!
20 Căci robul tău cunoaşte că am păcătuit; de aceea, iată, am venit astăzi, cel dintâi din toată casa lui Iosif, ca să întâmpin pe domnul meu regele.
21 Dar Abişai, fiul Ţeruiei, a răspuns şi a zis: Nu trebuie oare să moară Şimei pentru că a blestemat pe unsul Domnului?
22 Atunci David a zis: Ce am eu astăzi de-a face cu voi, fiii Ţeruiei, şi pentru ce vă arătaţi astăzi potrivnicii mei? Oare se cuvine ca astăzi să fie ucis vreun om în Israel? Oare nu ştiu eu că astăzi sunt rege peste Israel?
23 Şi regele a zis lui Şimei: Nu vei muri! Astfel i-a jurat regele.
24 Mefiboşet, fiul lui Saul, s-a coborât şi el înaintea regelui. Şi el nu-şi îngrijise nici picioarele, nici nu-şi tăiase barba, nici nu-şi spălase hainele, din ziua când plecase regele până în ziua când s-a întors în pace.
25 Şi când a venit din Ierusalim ca să-l întâmpine pe rege, regele i-a zis: De ce n-ai mers cu mine, Mefiboşet?
26 Şi el a răspuns: Rege, domnul meu, slujitorul meu m-a înşelat.
Căci robul tău a zis: Voi pune şaua pe măgar, voi încăleca pe el şi voi merge cu regele, pentru că slujitorul tău este schilod.
27 Ba mai mult, el a vorbit de rău pe slujitorul tău domnului meu, regele, dar domnul meu regele este ca îngerul lui Dumnezeu, de aceea, fă ce crezi că este bine înaintea ta.
28 Căci deşi toţi cei din casa tatălui meu au fost nişte oameni vrednici de moarte înaintea domnului meu regele, totuşi tu ai pus pe slujitorul tău între cei ce mănâncă la masa ta. Ce drept mai am ca să mă plâng regelui?
29 Şi regele i-a zis: De ce vorbeşti atâta despre ale tale? Am spus: Tu şi Ţiba veţi împărţi pământurile!
30 Şi Mefiboşet a zis regelui: Să ia el chiar totul, căci regele, domnul meu, se întoarce acasă în pace.
31 Şi Barzilai, galaaditul, s-a coborât din Roghelim şi a trecut Iordanul împreună cu regele, ca să-l conducă până dincolo de Iordan.
32 Barzilai era foarte bătrân, de optzeci de ani, şi el îngrijise de rege în timpul cât a stat la Mahanaim, căci era un om foarte bogat.
33 Şi regele a zis lui Barzilai: Vino cu mine şi eu voi îngriji de tine la mine în Ierusalim.
34 Dar Barzilai a zis regelui: Cât voi mai trăi ca să mă urc cu regele la Ierusalim?
35 Eu sunt astăzi în vârstă de optzeci de ani. Pot eu să mai deosebesc între bine şi rău? Poate robul tău să mai aprecieze ce mănâncă şi ce bea? Pot eu oare să mai aud glasul cântăreţilor şi cântăreţelor? Atunci de ce să mai fie robul tău o povară pentru domnul meu, regele?
36 Robul tău se va mai duce puţin cu regele dincolo de Iordan. De ce să mă răsplătească regele cu o asemenea răsplată?
37 Lasă-ţi, te rog, robul să se întoarcă, şi să mor în cetatea mea şi să fiu îngropat lângă mormântul tatălui meu şi al mamei mele! Dar iată, aici este slujitorul tău Chimham, lasă-l să-l însoţească pe domnul meu, regele, şi fă pentru el ce este bine înaintea ta!
38 Şi regele a răspuns: Chimham va trece împreună cu mine şi voi face pentru el ce este bine înaintea ta, şi tot ce vei cere de la mine, îţi voi da!
39 Şi tot poporul a trecut Iordanul. Şi după ce l-a trecut şi regele, regele a sărutat pe Barzilai şi l-a binecuvântat. Şi Barzilai s-a întors acasă.
40 Regele a mers mai departe la Ghilgal, şi Chimham a mers cu el. Şi tot poporul lui Iuda şi jumătate din poporul lui Israel l-au însoţit pe rege.
41 Şi iată, toţi bărbaţii din Israel au venit la rege şi i-au zis: De ce te-au furat fraţii noştri, bărbaţii lui Iuda, şi au trecut pe rege şi pe casa lui, şi pe toţi oamenii lui David, peste Iordan?
42 Atunci toţi bărbaţii lui Iuda au răspuns bărbaţilor lui Israel: Pentru că regele este o rudă mai apropiată cu noi. De ce sunteţi aşa de aprinşi pentru lucrul acesta? Am mâncat noi pe cheltuiala regelui sau ne-a dat el daruri?
43 Şi bărbaţii din Israel au răspuns bărbaţilor lui Iuda, şi au zis: Regele este de zece ori mai mult al nostru; de aceea, noi avem mai mare drept asupra lui David decât voi. De ce ne-aţi nesocotit? N-am fost noi primii care au spus să se întoarcă regele nostru? Cu toate acestea, cuvintele bărbaţilor lui Iuda au fost mai aspre decât cuvintele bărbaţilor lui Israel.