1 Domnul S-a aprins iarăşi de mânie împotriva lui Israel şi l-a stârnit pe David împotriva lor ca să zică: Mergeţi şi număraţi pe Israel şi pe Iuda!
2 Căci regele a zis lui Ioab, conducătorul armatei care era cu el: Mergeţi prin toate seminţiile lui Israel, de la Dan până la Beer-Şeba, şi înregistraţi poporul ca să ştiu care este numărul poporului.
3 Şi Ioab a zis regelui: Domnul Dumnezeul tău să adauge la popor de o sută de ori mai mult decât este acum şi ochii domnului meu, regele, să vadă lucrul acesta! Dar de ce doreşte regele, domnul meu, lucrul acesta?
4 Totuşi, cuvântul regelui a rămas tare împotriva lui Ioab şi împotriva celor mai-mari ai armatei. Şi Ioab împreună cu mai-marii armatei au ieşit dinaintea regelui, ca să meargă să numere pe poporul lui Israel.
5 Şi ei au trecut Iordanul şi şi-au aşezat tabăra la Aroer, la dreapta cetăţii care este în mijlocul Văii Gad şi lângă Iaezer.
6 Atunci au venit până la Galaad şi în ţara lui Tahtim-Hodşi. Au venit până la Dan-Iaan şi în împrejurimile Sidonului.
7 Apoi au venit până la fortăreaţa Tir şi până la toate cetăţile heviţilor şi ale canaaniţilor. Au ieşit spre partea de sud a lui Iuda, la Beer-Şeba.
8 Şi astfel, după ce au străbătut toată ţara, au venit, după nouă luni şi douăzeci de zile, la Ierusalim.
9 Şi Ioab a dat regelui totalul numărului poporului: în Israel erau opt sute de mii de oameni de război care mânuiau sabia şi în Iuda erau cinci sute de mii de oameni.
10 Şi inima lui David îl condamna după ce a făcut numărătoarea poporului. David a zis Domnului: Am păcătuit foarte tare prin ceea ce am făcut! Dar acum, Doamne, Te rog, iartă fărădelegea robului Tău, căci am lucrat nebuneşte!
11 Când David s-a sculat a doua zi dimineaţa, Cuvântul Domnului a venit la profetul Gad, văzătorul lui David, zicând:
12 Du-te şi spune lui David: Aşa vorbeşte Domnul: Îţi pun înainte trei nenorociri; alege una din ele şi te voi lovi cu ea.
13 Gad a venit la David şi i-a spus, zicând: Vrei şapte ani de foamete în ţara ta, sau să fugi trei luni dinaintea duşmanilor tăi, care te vor urmări, sau să bântuie ciuma trei zile în ţară? Acum gândeşte-te şi vezi ce răspuns trebuie să duc înaintea Celui ce m-a trimis.
14 Şi David a zis lui Gad: Sunt într-o mare strâmtorare! O, mai bine să cădem în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite, dar să nu cad în mâna omului!
15 Şi Domnul a trimis ciuma peste Israel, de dimineaţă până la vremea hotărâtă. Şi din Dan până la Beer-Şeba au murit şaptezeci de mii de oameni din popor.
16 Pe când îngerul îşi întindea mâna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnului I-a părut rău pentru nenorocirea aceea şi a zis îngerului care ucidea poporul: Destul! Trage-ţi mâna acum. Şi Îngerul Domnului era lângă aria lui Aravna, iebusitul.
17 Şi David, văzând pe îngerul care lovea pe popor, a zis Domnului: Iată, eu sunt cel ce am păcătuit! Eu sunt vinovat, dar oile acestea ce au făcut? Mâna Ta deci să se îndrepte împotriva mea şi împotriva casei tatălui meu!
18 Şi în ziua aceea, Gad a venit la David şi i-a zis: Urcă-te şi înalţă un altar Domnului în aria lui Aravna, iebusitul.
19 Şi David s-a urcat după cuvântul lui Gad, cum poruncise Domnul.
20 Aravna s-a uitat şi a văzut pe rege şi pe slujitorii lui îndreptându-se spre el; şi Aravna a ieşit şi s-a închinat în faţa regelui, cu faţa la pământ.
21 Şi Aravna a zis: De ce vine domnul meu, regele, la slujitorul lui? Şi David a zis: Ca să cumpăr de la tine aria şi să zidesc în ea un altar Domnului, ca să înceteze urgia în popor.
22 Aravna a zis lui David: Să ia domnul meu, regele, aria şi să aducă în ea jertfele care-i vor plăcea. Iată, aici sunt boii pentru arderea-de-tot şi carele cu jugurile boilor vor fi în loc de lemne.
23 Aravna a dat regelui totul. Şi Aravna a zis regelui: Domnul Dumnezeul tău să te primească.
24 Atunci regele a zis lui Aravna: Nu, ci o voi cumpăra de la tine pe un preţ de argint şi nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi-de-tot care să nu mă coste nimic. Şi David a cumpărat aria şi boii cu cincizeci de sicii de argint.
25 Şi David a zidit acolo un altar Domnului şi a adus arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire. Atunci Domnul a auzit rugăciunile pentru ţară şi nenorocirea a încetat în Israel.