1 Între casa lui Saul şi casa lui David a fost un război lung, dar David era din ce în ce mai puternic, iar casa lui Saul slăbea din ce în ce mai mult.
2 Şi în Hebron, lui David i s-au născut fii: întâiul său născut a fost Amnon, din Ahinoam, izreelita;
3 al doilea, Chileab, din Abigail, soţia lui Nabal din Carmel; al treilea, Absalom, fiul Maachei, fiica lui Talmai, regele Gheşurului;
4 al patrulea, Adonia, fiul Hagitei;al cincilea, Şefatia, fiul Abitalei;
5 şi al şaselea, Itream, din Egla, soţia lui David. Aceştia i s-au născut lui David la Hebron.
6 În timpul războiului dintre casa lui Saul şi casa lui David, Abner s-a arătat puternic pentru casa lui Saul.
7 Dar Saul avusese o concubină al cărei nume era Riţpa, fiica lui Aiia. Şi Iş-Boşet a zis lui Abner: De ce ai intrat la concubina tatălui meu?
8 Atunci Abner s-a mâniat foarte tare din cauza cuvintelor lui Iş-Boşet şi a zis: Sunt eu oare un cap de câine al lui Iuda? Astăzi eu arăt milă faţă de casa tatălui tău Saul, faţă de fraţii şi prietenii lui şi nu te-am dat în mâinile lui David; cu toate acestea astăzi tu mă acuzi pentru un păcat făcut cu femeia aceasta?
9 Aşa să-i facă Dumnezeu lui Abner, ba chiar mai mult, dacă nu voi face cum i-a jurat Domnul lui David –
10 când i-a spus că regatul va fi luat de la casa lui Saul şi că tronul lui David va fi ridicat peste Israel şi peste Iuda, de la Dan până la Beer-Şeba.
11 Şi Iş-Boşet n-a mai putut răspunde lui Abner nici un cuvânt, pentru că se temea de el.
12 Apoi Abner a trimis mesageri la David ca să-i spună din partea lui: A cui este ţara? Şi a mai zis: Fă legământ cu mine şi iată, mâna mea va fi cu tine ca să aduci la tine pe tot Israelul.
13 Şi David a zis: Bine, voi face legământ cu tine, dar un lucru cer de la tine: să nu-mi vezi faţa decât dacă-mi vei aduce mai întâi pe Mical, fiica lui Saul, când vei veni să-mi vezi faţa.
14 David a trimis mesageri la Iş-Boşet, fiul lui Saul, zicând: Dă-mi pe soţia mea Mical, cu care m-am logodit pentru o sută de prepuţuri de la filisteni.
15 Iş-Boşet a trimis s-o ia de la soţul ei Paltiel, fiul lui Laiş.
16 Soţul ei a mers cu ea până la Bahurim, plângând în urma ei. Atunci Abner i-a zis: Du-te, întoarce-te! Şi el s-a întors.
17 Abner a stat de vorbă cu bătrânii lui Israel, zicând: Voi aţi cerut altădată pe David ca să fie rege peste voi.
18 Acum deci, puneţi-l, căci Domnul a vorbit despre David, zicând: Prin mâna robului Meu David voi elibera pe poporul Meu Israel din mâna filistenilor şi din mâna tuturor duşmanilor lui.
19 Şi Abner a vorbit şi lui Beniamin. Apoi Abner s-a dus să spună în auzul lui David la Hebron ce hotărâse Israel şi toată casa lui Beniamin.
20 Abner a ajuns la David în Hebron însoţit de douăzeci de oameni. Şi David a făcut o petrecere pentru Abner şi pentru oamenii care erau cu el.
21 Şi Abner a zis lui David: Dă-mi voie să mă scol şi să plec, şi voi strânge tot Israelul la domnul meu, regele, ca ei să facă un legământ cu tine, şi să poţi fi rege peste tot ce-ţi doreşte sufletul. David a dat drumul lui Abner, şi el s-a dus în pace.
22 Ioab şi slujitorii lui David s-au întors de la urmărirea unei cete şi au adus cu ei o mare pradă. Abner nu mai era la David în Hebron, pentru că David îi dăduse drumul, iar Abner plecase în pace.
23 Când a venit Ioab cu toată armata care era cu el, au spus lui Ioab, zicând: Abner, fiul lui Ner, a venit la rege şi el i-a dat drumul; şi Abner s-a dus în pace.
24 Ioab a venit la rege şi i-a zis: Ce ai făcut? Iată, Abner a venit la tine;de ce l-ai eliberat şi l-ai lăsat să plece?
25 Tu cunoşti pe Abner, fiul lui Ner! A venit să te înşele, ca să afle plecarea şi venirea ta şi ca să ştie tot ce faci.
26 Şi Ioab a ieşit de la David şi a trimis nişte mesageri după Abner care l-au adus înapoi de la fântâna fără apă Sira; dar David nu ştia nimic.
27 Şi când Abner s-a întors la Hebron, Ioab l-a tras deoparte în poartă, ca să vorbească cu el în ascuns; şi acolo l-a lovit în pântece şi l-a omorât, pentru sângele fratelui său Asael
28 După aceea David a aflat şi a zis: Eu şi împărăţia mea suntem nevinovaţi pe veci, înaintea Domnului, pentru sângele lui Abner, fiul lui Ner.
29 Sângele acesta să cadă peste capul lui Ioab şi peste toată casa tatălui său! Şi niciodată să nu lipsească din casa lui Ioab cineva atins de o scurgere, sau de lepră, sau care să se reazeme în cârjă, sau care să cadă ucis de sabie, sau care să ducă lipsă de pâine!
30 În felul acesta Ioab şi fratele său Abişai au ucis pe Abner, pentru că el omorâse pe Asael, fratele lor, în lupta de la Gabaon.
31 Şi David a zis lui Ioab şi întregului popor care era cu el: Rupeţi-vă hainele şi încingeţi-vă cu saci şi bociţi înaintea lui Abner! Şi regele David mergea în urma sicriului.
32 Şi ei au îngropat pe Abner în Hebron;şi regele şi-a ridicat glasul şi a plâns la mormântul lui Abner, şi tot poporul plângea.
33 Şi regele a plâns pentru Abner şi a zis: Să moară Abner cum moare un mişel?
34 Mâinile tale nu erau legate, nici picioarele încătuşate. Tu ai căzut cum cade cineva înaintea celor răi! Şi tot poporul a plâns din nou pentru el.
35 Când tot poporul a venit ca să-l convingă pe David să mănânce ceva în timp ce era încă zi, David a jurat, zicând: Aşa să-mi facă Dumnezeu, ba chiar mai mult, dacă voi gusta pâine sau altceva înainte de apusul soarelui!
36 Tot poporul a luat la cunoştinţă despre aceasta şi i-a plăcut; de altfel tot ce făcea regele plăcea întregului popor.
37 Şi în ziua aceea tot poporul şi tot Israelul au înţeles că n-a fost intenţia regelui să omoare pe Abner, fiul lui Ner.
38 Şi regele a zis slujitorilor lui: Nu ştiţi că un conducător şi un om mare a căzut astăzi în Israel?
39 Şi eu sunt încă slab cu toate că sunt uns ca rege; şi oamenii aceştia, fiii Ţeruiei, sunt prea puternici pentru mine. Domnul să răsplătească aceluia care a făcut răul, după răutatea lui!