1 Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi.
2 Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete.
3 Ca un măr între copacii pădurii, aşa este preaiubitul meu între tineri. La umbra lui îmi găsesc plăcerea şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.
4 El m-a adus în casa vinului, şi dragostea era steagul fluturat peste mine.
5 Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragoste.
6 Mâna lui stângă este sub capul meu, şi mâna lui dreaptă mă îmbrăţişează.
7 Vă implor, fiice ale Ierusalimului, pe gazelele şi pe căprioarele câmpului, nu stârniţi, nu treziţi dragostea, până nu vine ea!
8 Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l, el vine sărind peste munţi, săltând peste dealuri.
9 Preaiubitul meu este ca o gazelă sau ca un pui de cerb. Iată-l, el stă după zidul nostru, se uită prin ferestre, priveşte prin zăbrele.
10 Preaiubitul meu vorbeşte şi-mi zice: Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!
11 Căci iată, iarna a trecut, ploaia a trecut şi s-a dus,
12 florile se arată pe câmp, timpul cântării a venit, şi glasul turturicii se aude în câmpiile noastre;
13 roadele în smochin se pârguiesc, şi viile înflorite îşi răspândesc mireasma. Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!
14 O, porumbiţa mea, din crăpăturile stâncii, ascunsă în singurătatea prăpăstiilor, arată-mi faţa ta şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce şi faţa ta plăcută.
15 Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile; căci viile noastre sunt în floare.
16 Preaiubitul meu este al meu, şi eu sunt a lui; el îşi paşte turma printre crini.
17 Până la răcoarea zilei, şi până la lungimea umbrelor, întoarce-te, iubitul meu, şi fii ca o gazelă sau ca puiul de cerb peste munţii ce ne despart!