Cântarea cântărilor
1
1 Cântarea cântărilor, care este a lui Solomon.
2 Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci dragostea ta este mai bună decât vinul,
3 mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată. De aceea te iubesc pe tine fetele.
4 Trage-mă după tine! Haide să alergăm! Regele m-a adus în camerele lui. Ne vom veseli şi ne vom bucura de tine, ne vom aminti de dragostea ta mai mult decât de vin. Pe drept eşti iubit.
5 Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, ca şi corturile Chedarului, ca şi covoarele lui Solomon.
6 Nu vă uitaţi că sunt aşa de negricioasă, căci m-a ars soarele. Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine, m-au pus păzitoare la vii; dar via frumuseţii mele n-am păzit-o.
7 Spune-mi, tu, pe care te iubeşte sufletul meu, unde îţi paşti oile, unde te odihneşti la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele însoţitorilor tăi?
8 Dacă nu ştii, o, tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieşi pe urmele turmei, şi paşte-ţi iezii lângă colibele păstorilor.
9 Cu iapa înhămată la carele lui Faraon, te asemăn eu pe tine, iubita mea.
10 Ce frumoşi îţi sunt obrajii cu şiraguri de perle, gâtul tău cu lănţişoare de auri
11 Îţi vom face lănţişoare de aur, cu bobite de argint.
12 Cât regele stă la masa lui, nardul meu îşi răspândeşte mirosul.
13 Preaiubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir, care se odihneşte între sânii mei.
14 Preaiubitul meu este pentru mine ca un mănunchi de flori de hena, din viile En-Ghedi.
15 Iată, ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti, ai ochi de porumbiţă!
16 Iată, ce frumos eşti, preaiubitule, ce plăcut! Verdeaţa este patul nostru!
17 Cedrii sunt grinzile casei noastre şi chiparoşii sunt pardoselile noastre.