1 Dar adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale, înainte de a veni zilele cele rele şi de a se apropia anii când vei zice: Nu găsesc nici o plăcere în ei;
2 Înainte de a se întuneca soarele şi lumina, luna şi stelele, înainte de a se întoarce norii îndată după ploaie;
3 Înainte de a începe să tremure paznicii casei (mâinile) şi să se încovoaie bărbaţii cei puternici (picioarele); înainte să se oprească cei ce macină, (dinţii), pentru că s-au împuţinat, şi să se întunece cei ce se uită pe ferestre (ochii);
4 Înainte de a se închide cele două uşi dinspre stradă (buzele), când huruitul morii slăbeşte; înainte de a te scula la ciripitul unei păsări şi când fiicele cântecului se aud înăbuşit;
5 şi înainte de a te teme de orice înălţime şi de a te speria pe drum; când migdalul înfloreşte, şi lăcusta abia se târăşte, şi pofta nu se mai simte; căci omul merge spre casa lui cea veşnică, şi bocitoarele cutreieră străzile;
6 Înainte de a se rupe funia de argint, de a se sfărâma vasul de aur, de a se sparge găleata la izvor sau de a se strica roata de la fântână.
7 Atunci ţărâna se întoarce în pământ cum a fost, şi duhul se întoarce la Dumnezeu care l-a dat.
8 O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul: totul este deşertăciune!
9 Mai mult, pentru că Eclesiastul a fost înţelept, el a mai învăţat şi ştiinţa pe popor, da, a cercetat, a adâncit şi a întocmit un mare număr de proverbe.
10 Elesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute, şi să scrie întocmai cuvintele adevărului.
11 Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte ţepuşe; şi cuvintele oamenilor de ştiinţă sunt ca nişte cuie bine bătute, date de un singur Păstor.
12 Încolo, fiul meu, ia învăţătură din aceste lucruri; dacă ai vrea să faci o mulţime de cărţi, să ştii că n-ai termina, şi multă învăţătură oboseşte trupul.
13 Să ascultăm încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu, şi păzeşte poruncile Lui, căci aceasta este datoria oricărui om.
14 Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, împreună cu orice lucru ascuns, fie bun, fie rău.