1 Aruncă-ţi pâinea pe ape, pentru că după multe zile o vei găsi iarăşi.
2 Împarte-o în şapte, şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire poate da peste pământ.
3 Când norii se umplu de ploaie, o varsă pe pământ: şi oriîncotro ar cădea copacul, spre sud sau spre nord, în locul unde cade, acolo rămâne.
4 Cel ce se uită după vânt nu va semăna, şi cel ce priveşte la nori nu va secera.
5 Cum nu ştii care este calea vântului, nici cum se fac oasele în pântecele femeii însărcinate, tot aşa nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu care le face pe toate.
6 Dimineaţa seamănă-ţi sămânţa, şi până seara nu lăsa mâna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va reuşi, aceasta sau aceea, sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune.
7 Dulce este lumina, şi este o plăcere pentru ochi să privească soarele.
8 Dacă un om trăieşte mulţi ani, să se bucure în toţi anii aceştia şi să-şi amintească ce multe vor fi zilele de întuneric. Tot ce va veni este deşertăciune.
9 Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, şi umblă pe căile inimii tale şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea Dumnezeu te va chema la judecată.
10 De aceea, îndepărtează nemulţumirea din inima ta, şi scoate răul din trupul tău; căci tinereţea şi zorile vieţii sunt deşertăciune.