10
Muştele moarte strică untdelemnul parfumarului şi-l face să dea un miros scârbos; tot aşa puţină nebunie biruie înţelepciunea şi cinstea.
Inima înţeleptului este la dreapta lui, dar inima nebunului la stânga lui.
Şi pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea, şi arată tuturor că este un nebun,
Când izbucneşte împotriva ta mânia celui ce stăpâneşte, nu-ţi părăsi locul; căci sângele rece te păzeşte de mari păcate.
Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greşeală care vine de la cel ce cârmuieşte:
nebunia este pusă în locuri înalte, iar bogaţii stau în locuri de jos.
Am văzut sclavi călări, şi prinţi mergând pe jos ca nişte sclavi.
Cel ce sapă groapa altuia, cade el în ea; şi cine surpă un zid va fi muşcat de un şarpe.
Cine sfărâmă pietre este rănit de ele, cel ce despică lemne este în primejdie.
10 Dacă fierul se toceşte şi rămâne neascuţit, trebuie să-ţi dublezi puterile; dar la succes ajungi prin înţelepciune.
11 Când şarpele muşcă înainte de a fi vrăjit, vrăjitorul n-are nici un câştig.
12 Cuvintele unui înţelept sunt plăcute, dar buzele nebunului îl înghit.
13 Cel dintâi cuvânt care-i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă este o nebunie şi mai rea.
14 Nebunul spune o mulţime de cuvinte, măcar că omul nu ştie ce se va întâmpla; şi cine-i va spune ce va fi după el?
15 Munca nebunului îl oboseşte, pentru că nu cunoaşte drumul spre cetate.
16 Vai de tine, ţară, când regele tău este un copil, şi prinţii tăi petrec de dimineaţă!
17 Binecuvântată eşti tu, ţară, când regele tău este un fiu de nobil, şi prinţii tăi mănâncă la timpul potrivit, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie!
18 Când mâinile sunt leneşe, grinda cade; şi când mâinile se lenevesc, în casă picură.
19 Petrecerile se fac pentru petrecere, şi vinul înveseleşte viaţa, dar banul dă răspuns la toate.
20 Nu blestema pe rege nici chiar în gând, şi nu blestema pe cel bogat în camera în care te culci; căci s-ar putea ca pasărea cerului să-ţi ducă vocea, şi cel înaripat să-ţi dea pe faţă cuvintele.