1 Căci mi-am pus pe inimă toate acestea ca să le cercetez şi am văzut că cei drepţi, cei înţelepţi şi faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu; oamenii nu ştiu dacă vor fi iubiţi sau urâţi; totul le stă înainte, în viitor.
2 Toţi au aceeaşi soartă; aceeaşi soartă o are cel drept ca şi cel rău, cel bun şi curat ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă ca şi cel ce n-aduce jertfă; cel bun ca şi cel păcătos, cel ce jură ca şi cel ce se teme să jure.
3 Acesta este un rău în tot ceea ce se face sub soare: anume că toţi au aceeaşi soartă. De aceea şi inima fiilor oamenilor este plină de răutate şi de aceea este atâta nebunie în inima lor tot timpul cât trăiesc. Şi după aceea se duc la cei morţi.
4 Dar pentru oricine trăieşte mai este speranţă, căci un câine viu face mai mult decât un leu mort.
5 Cei ce trăiesc ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă până şi amintirea li se uită.
6 Şi dragostea lor, şi ura lor, şi invidia lor de mult au şi pierit, şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.
7 Du-te, mănâncă-ţi pâinea cu bucurie şi bea-ţi cu inimă bună vinul; căci Dumnezeu ţi-a primit deja lucrările.
8 Hainele să-ţi fie întotdeauna albe şi untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap.
9 Gustă viaţa cu soţia pe care o iubeşti în toate zilele tale deşarte, pe care ţi le-a dat Dumnezeu sub soare, în această vreme trecătoare; căci aceasta îţi este partea de viaţă în mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare.
10 Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci în mormântul în care te duci nu mai este nici lucru, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!
11 Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate depind de timp şi de împrejurări.
12 Căci omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul, întocmai ca peştii prinşi în mreaja nimicitoare şi ca păsările prinse în laţ; aşa sunt prinşi şi fiii oamenilor în vremea cea rea, când vine fără ştire asupra lor.
13 Am mai văzut următoarea înţelepciune sub soare, şi mi s-a părut mare.
14 Era o mică cetate, cu puţini oameni în ea; şi a venit asupra ei un rege puternic, a asediat-o şi a ridicat mari fortăreţe împotriva ei.
15 În ea se afla un om sărac, dar înţelept, care a scăpat cetatea cu înţelepciunea lui. Şi nimeni nu şi-a adus aminte de omul acela sărac.
16 Atunci am zis: Mai bună este înţelepciunea decât tăria! Totuşi, înţelepciunea săracului este dispreţuită şi nimeni nu-l ascultă.
17 Cuvintele înţelepţilor, ascultate în linişte, sunt mai de preţ decât strigătele unuia care stăpâneşte între nebuni.
18 Înţelepciunea este mai de preţ decât armele de război; dar un singur păcătos nimiceşte mult bine.