1 O! de ai fi ca fratele meu, care a supt de la sânii mamei mele! Când te-aş găsi afară, te-aş săruta şi nimeni nu m-ar dispreţui.
2 Te-aş lua şi te-aş duce la casa mamei mele, care m-ar învăţa: ţi-aş da să bei vin mirositor, must din rodiile mele.
3 Mâna lui cea stângă să fie sub capul meu, şi dreapta lui să mă îmbrăţişeze!
4 Vă implor, fiice ale Ierusalimului, nu stârniţi, nu treziţi dragostea, până nu vrea ea.
5 Cine este aceea care se urcă din deşert, rezemată de preaiubitul ei? Te-am trezit sub măr; acolo te-a născut mama ta, acolo te-a născut şi te-a adus ea.
6 Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea, gelozia este neînduplecată ca locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, flăcări ale Domnului.
7 Apele mari nu pot să stingă dragostea, nici râurile s-o înece; de ar da omul toate averile lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât un dispreţ adânc.
8 Avem o surioară, care n-are încă sâni. Ce vom face pentru sora noastră când îi vor veni peţitorii?
9 Dacă este zid, vom zidi nişte zimţi de argint pe ea; dacă este uşă, o vom închide cu o scândură de cedru.
10 Eu sunt un zid, şi sânii mei sunt ca nişte turnuri; în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.
11 Solomon avea o vie la Baal-Hamon; a închiriat via unor păzitori; fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de arginţi.
12 Via mea, care este a mea, este înaintea mea. Cei o mie de arginţi să fie ai tăi, Solomon, şi două sute fie pentru cei ce păzesc rodul!
13 Tu, care locuieşti în grădini, nişte prieteni îşi pleacă urechea la glasul tău; fă-mă să-l aud!
14 Vino repede, iubitule, ca o gazelă sau ca puiul de cerb pe munţii miresmelor.