1 În luna a opta, în anul al doilea al lui Darius, Cuvântul Domnului a vorbit profetului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:
2 Domnul S-a mâniat foarte tare pe părinţii voştri.
3 De aceea spune-le: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul oştirilor, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor;
4 Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau profeţii de mai înainte, zicând: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele şi de la faptele voastre cele rele! Dar n-au auzit, nici n-au ascultat de Mine, zice Domnul;
5 Unde sunt acum părinţii voştri? Şi puteau profeţii să trăiască veşnic?
6 Dar oare cuvintele Mele şi hotărârile Mele pe care le dădusem slujitorilor Mei profeţii, ca să le vestească, n-au atins ele pe părinţii voştri? Şi atunci ei s-au întors şi au zis: Domnul oştirilor ne-a făcut cum hotărâse să ne facă, după căile şi faptele noastre!
7 În a douăzeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Şebat, în anul al doilea al lui Darius, Cuvântul Domnului a vorbit profetului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:
8 M-am uitat noaptea şi iată, un om călărea pe un cal roşu şi stătea printre arborii de mirţi; si în spatele lui erau nişte cai roşii, murgi şi albi.
9 Am întrebat: Ce înseamnă caii aceştia, domnul meu? îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: îţi voi arăta ce înseamnă caii aceştia.
10 Şi omul care stătea între arborii de mirţi a răspuns şi a zis: Aceştia sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!
11 Şi ei au răspuns îngerului Domnului care stătea între arborii de mirţi şi au zis: Am cutreierat pământul şi iată că tot pământul se odihneşte în pace!
12 Atunci îngerul Domnului a răspuns şi a zis: Domn al oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care Te-ai mâniat în aceşti şaptezeci de ani?
13 Şi Domnul a răspuns îngerului care vorbea cu mine, cu vorbe bune şi cu vorbe mângâietoare;
14 Şi îngerul care vorbea cu mine, mi-a zis: Proclamă şi zi: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim şi pentru Sion,
15 şi sunt plin de o mare mânie împotriva naţiunilor îngâmfate; căci eram numai puţin mânios, dar ele au ajutat nenorocirea.
16 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: Mă întorc cu milă către Ierusalim; casa Mea va fi zidită iarăşi în el, şi funia de măsurat se va întinde peste Ierusalim;
17 Proclamă din nou şi zi: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Cetăţile Mele vor avea iarăşi belşug de bunătăţi şi Domnul va mângâia din nou Sionul, şi iarăşi va alege Ierusalimul.
18 Am ridicat ochii şi m-am uitat şi iată că erau patru coarne!
19 Şi i-am zis îngerului care vorbea cu mine: Ce sunt acestea? Şi el mi-a răspuns: Acestea sunt coarnele care au risipit pe Iuda, pe Israel şi pe Ierusalim.
20 Atunci Domnul mi-a arătat patru fierari.
21 Şi eu am zis: Ce vor face aceştia? Şi El a zis: Aceştia vin să sperie coarnele care au risipit pe Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; dar aceştia au venit să le sperie şi să taie coarnele popoarelor care au ridicat cornul împotriva ţării lui Iuda, ca să-i risipească locuitorii.