2
1 Am ridicat ochii şi m-am uitat şi iată că era un om care ţinea în mână o funie de măsurat;
2 Eu am zis: Unde te duci? Şi el mi-a zis: Mă duc să măsor Ierusalimul ca să văd ce lăţime şi ce lungime are.
3 Şi îngerul care vorbea cu mine a ieşit şi un alt înger i-a ieşit înainte
4 şi i-a zis: Aleargă, vorbeşte-i acelui tânăr, zicând: Ierusalimul va fi o cetate locuită fără ziduri, din cauza mulţimii oamenilor şi a vitelor care vor fi în mijlocul lui;
5 Căci Eu Însumi, zice Domnul, voi fi un zid de foc de jur împrejurul lui, şi voi fi gloria lui în mijlocul lui!
6 Fugiţi, fugiţi din ţara de la nord, zice Domnul; căci v-am împrăştiat în cele patru vânturi ale cerurilor, zice Domnul.
7 Scapă, Sioane, tu care locuieşti la fiica Babilonului!
8 Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: După glorie m-a trimis El la popoarele care v-au jefuit, căci cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui.
9 Căci iată, îmi ridic mâna împotriva lor, zice Domnul, şi ele vor fi prada celor ce le erau supuşi. Atunci veţi şti că Domnul oştirilor m-a trimis.
10 Cântă şi bucură-te, fiica Sionului! Căci iată, Eu vin şi voi locui în mijlocul tău, zice Domnul;
11 Multe naţiuni se vor alipi de Domnul în ziua aceea, şi vor deveni poporul Meu. Şi Eu voi locui în mijlocul tău. Atunci vei şti că Domnul oştirilor m-a trimis la tine;
12 Şi Domnul va lua în stăpânire pe Iuda, ca moştenire a Sa în Ţara Sfântă, şi va alege iarăşi Ierusalimul.
13 Orice făptură să tacă înaintea Domnului, căci El S-a şi ridicat din sfânta Sa locuinţă!