1 Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa,
iar femeia nebună o dărîmă cu înseşi mînile ei. –
2 Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul,
dar cine apucă pe căi strîmbe, Îl nesocoteşte. –
3 În gura nebunului este o nuia pentru mîndria lui,
dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. –
4 Unde nu sînt boi, ieslea rămîne goală,
dar puterea boilor aduce belşug de roduri. –
5 Un martor credincios nu minte,
dar un martor mincinos spune minciuni.
6 Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n’o găseşte,
dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. –
7 Depărtează-te de nebun,
căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. –
8 Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă,
dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. –
9 Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă. –
10 Inima îşi cunoaşte necazurile,
şi nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei. –
11 Casa celor răi va fi nimicită,
dar cortul celor fără prihană va înflori. –
12 Multe căi pot părea bune omului,
dar la urmă se văd că duc la moarte. –
13 De multe ori chiar în mijlocul rîsului inima poate fi mîhnită,
şi bucuria poate sfîrşi prin necaz. –
14 Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui,
şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. –
15 Omul lesne crezător crede orice vorbă,
dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. –
16 Înţeleptul se teme şi se abate dela rău,
dar nesocotitul este îngîmfat şi fără frică. –
17 Cine este iute la mînie face prostii,
şi omul plin de răutate se face urît. –
18 Cei proşti au parte de nebunie,
dar oamenii chibzuiţi sînt încununaţi cu ştiinţă. –
19 Cei răi se pleacă înaintea celor buni,
şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit. –
20 Săracul este urît chiar şi de prietenul său,
dar bogatul are foarte mulţi prieteni. –
21 Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat,
dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. –
22 În adevăr ceice gîndesc răul se rătăcesc.
dar ceice gîndesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.
23 Oriunde se munceşte este şi cîştig,
dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. –
24 Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi,
dar cei nesocotiţi n’au altceva decît nebunie. –
25 Martorul care spune adevărul scapă suflete,
dar cel înşelător spune minciuni. –
26 Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El,
şi copiii lui au un loc de adăpost la El. –
27 Frica de Domnul este un izvor de viaţă,
ea ne fereşte de cursele morţii. –
28 Mulţimea poporului este slava împăratului,
lipsa poporului este pieirea voivodului. –
29 Cine este încet la mînie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. –
30 O inimă liniştită este viaţa trupului,
dar prizma este putrezirea oaselor. –
31 Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său,
dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. –
32 Cel rău este doborît de răutatea lui,
dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. –
33 Înţelepciunea se odihneşte într’o inimă pricepută,
dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. –
34 Neprihănirea înalţă pe un popor,
dar păcatul este ruşinea popoarelor. –
35 Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit,
dar pe cel de ocară, îl atinge mînia lui.