1 Un răspuns blînd potoleşte mînia,
dar o vorbă aspră aţîţă mînia.
2 Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută,
dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. –
3 Ochii Domnului sînt în orice loc,
ei văd pe cei răi şi pe cei buni. –
4 Limba dulce este un pom de viaţă,
dar limba stricată zdrobeşte sufletul. –
5 Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său,
dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. –
6 În casa celui neprihănit este mare belşug,
dar în cîştigurile celui rău este turburare. –
7 Buzele înţelepţilor samănă ştiinţa,
dar inima celor nesocotiţi este stricată. –
8 Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului,
dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. –
9 Calea celui rău este urîtă Domnului,
dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. –
10 Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit,
şi cine urăşte mustrarea va muri. –
11 Locuinţa morţilor şi Adîncul sînt cunoscute Domnului,
cu cît mai mult inimile oamenilor! –
12 Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat,
de aceea nu se duce la cei înţelepţi. –
13 O inimă veselă înseninează faţa;
dar cînd inima este tristă, duhul este mîhnit. –
14 Inima celor pricepuţi caută ştiinţa,
dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. –
15 Toate zilele celui nenorocit sînt rele,
dar cel cu inima mulţămită are un ospăţ necurmat. –
16 Mai bine puţin, cu frică de Domnul,
de cît o mare bogăţie, cu turburare! –
17 Mai bine un prînz de verdeţuri, şi dragoste,
de cît un bou îngrăşat, şi ură. –
18 Un om iute la mînie stîrneşte certuri,
dar cine este încet la mînie potoleşte neînţelegerile. –
19 Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini,
dar cărarea celor fără prihană este netezită. –
20 Un fiu înţelept este bucuria tatălui său,
dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa. –
21 Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte,
dar un om priceput merge pe drumul cel drept. –
22 Planurile nu izbutesc, cînd lipseşte o adunare care să chibzuiască,
dar izbutesc cînd sînt mulţi sfetnici. –
23 Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui,
şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! –
24 Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus,
ca să-l abată de la locuinţa morţilor, care este jos. –
25 Domnul surpă casa celor mîndri,
dar întăreşte hotarele văduvei. –
26 Gîndurile rele sînt urîte Domnului,
dar cuvintele prietenoase sînt curate înaintea Lui. –
27 Cel lacom de cîştig îşi turbură casa,
dar cel ce urăşte mita va trăi. –
28 Inima celui neprihănit se gîndeşte ce să răspundă,
dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. –
29 Domnul Se depărtează de cei răi,
dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. –
30 O privire prietenoasă înveseleşte inima,
o veste bună întăreşte oasele. –
31 Urechea care ia aminte la învăţăturile cari duc la viaţă,
locuieşte în mijlocul înţelepţilor. –
32 Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul,
dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. –
33 Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii,
şi smerenia merge înaintea slavei. –