1 Cu glasul meu strig către Domnul,
cu glasul meu mă rog către Domnul.
2 Îmi vărs necazul înaintea Lui,
şi-mi povestesc strîmtorarea înaintea Lui.
3 Cînd îmi este mîhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea.
Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.
4 Aruncă-Ţi ochii la dreapta, şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaşte,
orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.
5 Doamne, către Tine strig, şi zic:
„Tu eşti scăparea mea,
partea mea de moştenire pe pămîntul celor vii.“
6 Ia aminte la strigătele mele, căci sînt nenorocit de tot.
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sînt mai tari decît mine.
7 Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău!
Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare, cînd îmi vei face bine.