1 Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului,
pe care îl îndreaptă încotro vrea. –
2 Omul socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană,
dar Cel ce cercetează inimile este Domnul.
3 A face dreptate şi judecată,
este mai plăcut Domnului decât jertfele.
4 Privirile trufaşe şi inima îngâmfată,
această candelă a celor răi, nu este decât păcat. –
5 Planurile omului harnic nu duc decât la belşug,
dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă. –
6 Comorile câştigate cu o limbă mincinoasă
sunt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte. –
7 Silnicia celor răi îi mătură,
pentru că nu vor să facă ce este drept. –
8 Cel vinovat merge pe căi sucite,
dar cel nevinovat face ce este bine.
9 Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş,
decât cu o nevastă gâlcevitoare într-o casă mare. –
10 Sufletul celui rău doreşte răul,
semenul lui n-are nicio trecere înaintea lui. –
11 Când este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înţelept,
şi când se dă învăţătură celui înţelept, el capătă ştiinţa. –
12 Cel neprihănit se uită la casa celui rău
şi vede ce repede sunt aruncaţi cei răi în nenorocire. –
13 Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului,
nici el nu va căpăta răspuns când va striga. –
14 Un dar făcut în taină potoleşte mânia, şi o mită dată pe ascuns potoleşte cea mai puternică mânie. –
15 Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine,
dar pentru cei ce fac răul este o groază. –
16 Omul care se abate de la calea înţelepciunii
se va odihni în adunarea celor morţi. –
17 Cine iubeşte petrecerile va duce lipsă,
şi cine iubeşte vinul şi untdelemnul dresurilor nu se îmbogăţeşte. –
18 Cel rău slujeşte ca preţ de răscumpărare pentru cel neprihănit,
şi cel stricat, pentru oamenii fără prihană. –
19 Mai bine să locuieşti într-un pământ pustiu,
decât cu o nevastă gâlcevitoare şi supărăcioasă. –
20 Comori de preţ şi untdelemn sunt în locuinţa celui înţelept,
dar omul fără minte le risipeşte. –
21 Cine urmăreşte neprihănirea şi bunătatea,
găseşte viaţă, neprihănire şi slavă. –
22 Înţeleptul cucereşte cetatea vitejilor
şi doboară puterea în care se încredeau. –
23 Cine îşi păzeşte gura şi limba,
îşi scuteşte sufletul de multe necazuri. –
24 Cel mândru şi trufaş se cheamă batjocoritor:
el lucrează cu aprinderea îngâmfării.
25 Poftele leneşului îl omoară,
pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile. –
26 Toată ziua o duce numai în pofte:
dar cel neprihănit dă fără zgârcenie. –
27 Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului,
cu cât mai mult când o aduc cu gânduri nelegiuite. –
28 Martorul mincinos va pieri,
dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbândă. –
29 Cel rău ia o înfăţişare neruşinată,
dar omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea. –
30 Nici înţelepciunea, nici priceperea,
nici sfatul n-ajută împotriva Domnului. –
31 Calul este pregătit pentru ziua bătăliei,
dar biruinţa este a Domnului. –