1 Teofile, în cea dintâi carte a mea am vorbit despre tot ce a început Isus să facă şi să-i înveţe pe oameni,
2 de la început până în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese.
3 După suferinţa Lui li S-a prezentat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu.
4 Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo promisiunea Tatălui, pe care, le-a zis El, aţi auzit-o de la Mine.
5 Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.
6 Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: Doamne, în timpul acesta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?
7 El le-a răspuns: Nu este treaba voastră să ştiţi timpurile sau datele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub autoritatea Sa.
8 Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborâ Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.
9 După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer şi un nor L-a ascuns din ochii lor.
10 Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se urca El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb,
11 şi au zis: Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.
12 Atunci ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua sabatului.
13 Când au ajuns acasă, s-au urcat în camera de sus, unde stăteau de obicei. Erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zilotul şi Iuda, fiul lui Iacov.
14 Toţi aceştia perseverau într-un gând în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.
15 În zilele acelea, Petru s-a ridicat în mijlocul fraţilor – numărul celor adunaţi laolaltă era de aproape o sută douăzeci – şi a zis:
16 Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfânt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor care L-au prins pe Isus.
17 El era din numărul nostru şi era părtaş al aceleiaşi slujbe.
18 Omul acesta a dobândit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele.
19 Lucrul acesta a ajuns aşa de cunoscut de toţi locuitorii din Ierusalim, încât ogorul acela a fost numit în limba lor: Acheldama, adică: Ogorul Sângelui.
20 Într-adevăr, în cartea Psalmilor este scris: Locuinţa lui să rămână pustie şi nimeni să nu locuiască în ea! Şi: Slujba lui s-o ia altul!
21 Trebuie, deci, ca dintre cei care ne-au însoţit tot timpul cât a trăit Domnul Isus între noi,
22 cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălţat El de la noi, să fie pus deoparte unul care să ne însoţească drept martor al învierii Lui.
23 Ei au pus înainte doi bărbaţi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iust, şi pe Matia.
24 Apoi au făcut următoarea rugăciune: Doamne, Tu, care cunoşti inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din aceştia doi l-ai ales,
25 ca să ia loc în slujba şi apostolia aceasta din care Iuda a căzut ca să meargă la locul lui.
26 Au tras la sorţi şi sorţul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.