1 În ziua Cincizecimii erau toţi împreună în acelaşi loc.
2 Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde erau ei.
3 Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.
4 Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.
5 Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni evlavioşi din toate naţiunile care sunt sub cer.
6 Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.
7 Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii: Toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni?
8 Cum, dar, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră în care ne-am născut?
9 Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia,
10 Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, iudei sau prozeliţi,
11 cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!
12 Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă şi ziceau unii către alţii: Ce vrea să zică aceasta?
13 Dar alţii îşi băteau joc şi ziceau: Sunt plini de must!
14 Atunci Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a zis: Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele!
15 Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi.
16 Ci aceasta este ce a fost spus prin profetul Ioel:
17 În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice om; fiii voştri şi fiicele voastre vor profeţi, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri!
18 Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor profeţi.
19 Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum;
20 soarele se va preface în întuneric şi luna în sânge înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită.
21 Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.
22 Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi,
23 pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.
24 Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea.
25 Căci David zice despre El: Eu Îl aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.
26 De aceea, mi se bucură inima şi mi se veseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde,
27 căci nu-mi vei lăsa sufletul în locuinţa morţilor şi nu vei permite ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.
28 Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii şi mă vei umple de bucurie cu prezenţa Ta.
29 Cât despre patriarhul David, să-mi fie permis, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi.
30 Fiindcă David era profet şi ştia că Dumnezeu îi promisese cu jurământ că va ridica pe unul din urmaşii săi pe tronul lui;
31 despre învierea lui Cristos a profeţit şi a vorbit el când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în locuinţa morţilor şi trupul lui nu va vedea putrezirea.
32 Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus şi noi toţi suntem martori ai lui.
33 Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.
34 Căci David nu s-a urcat în ceruri, ci el singur zice: Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea,
35 până ce îi voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.
36 Să ştie bine, dar, toată casa lui Israel că Dumnezeu a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus, pe care L-aţi răstignit voi.
37 După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi i-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: Fraţilor, ce să facem?
38 Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.
39 Căci promisiunea aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei care sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.
40 Şi cu multe alte cuvinte mărturisea, îi îndemna şi zicea: Mântuiţi-vă din mijlocul acestei generaţii ticăloase.
41 Cei care au primit predica lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.
42 Ei perseverau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.
43 Fiecare era plin de frică şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.
44 Toţi cei care credeau erau împreună la un loc şi aveau toate în comun.
45 Îşi vindeau ogoarele şi averile şi banii îi împărţeau între ei, după nevoile fiecăruia.
46 Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă.
47 Ei Îl lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului popor. Şi Domnul îi adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei care erau mântuiţi.