1 Petru şi Ioan se urcau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii; era ceasul al nouălea.
2 Acolo era un om paralizat din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta Templului numită Frumoasă, ca să ceară de pomană de la cei care intrau în Templu.
3 Când omul acesta a văzut că Petru şi Ioan voiau să intre în Templu, le-a cerut de pomană.
4 Petru, ca şi Ioan, s-a uitat ţintă la el şi i-a zis: Uită-te la noi!
5 Şi el se uita la ei cu atenţie şi aştepta să primească ceva de la ei.
6 Atunci Petru i-a zis: Argint şi aur n-am, dar ce am îţi dau: În Numele lui Isus Cristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!
7 L-a apucat de mâna dreaptă şi l-a ridicat. Îndată i s-au întărit tălpile şi gleznele;
8 dintr-o săritură a fost în picioare şi a început să umble. A intrat cu ei în Templu umblând, sărind şi lăudându-L pe Dumnezeu.
9 Tot poporul l-a văzut umblând şi lăudându-L pe Dumnezeu.
10 Îl cunoşteau că era cel care şedea la Poarta Frumoasă a Templului ca să ceară de pomană şi s-au umplut de uimire şi de mirare pentru cele ce i se întâmplaseră.
11 Fiindcă el se ţinea de Petru şi de Ioan, toată mulţimea, mirată, a alergat la ei în porticul zis al lui Solomon.
12 Petru, când a văzut lucrul acesta, a luat cuvântul şi a zis mulţimii: Bărbaţi israeliţi, pentru ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi cu ochii ţintă la noi, ca şi cum prin puterea noastră sau prin evlavia noastră l-am fi făcut pe omul acesta să umble?
13 Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, L-a glorificat pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat în mâna lui Pilat şi v-aţi lepădat de El înaintea lui, deşi el era de părere să-I dea drumul.
14 Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Drept şi aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş.
15 L-aţi omorât pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi suntem martori ai Lui.
16 Prin credinţa în Numele lui Isus, l-a întărit Numele Lui pe omul acesta pe care-l vedeţi şi-l cunoaşteţi; credinţa în El a dat omului acestuia o vindecare deplină, cum vedeţi cu toţii.
17 Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai marii voştri.
18 Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor profeţilor Lui: că, adică, Cristosul Său va suferi.
19 Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul timpurile de înviorare
20 şi să-L trimită pe Cel care a fost destinat mai dinainte pentru voi: pe Isus Cristos,
21 pe care cerul trebuie să-L primească, până la timpurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor; despre aceste timpuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi profeţi din vechime.
22 Într-adevăr, Moise le-a zis părinţilor noştri: Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un profet ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune.
23 Şi oricine nu va asculta de Profetul acela va fi nimicit cu desăvârşire din mijlocul poporului.
24 De asemenea, toţi profeţii, de la Samuel şi ceilalţi care au urmat după el şi au vorbit, au vestit zilele acestea.
25 Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri, când i-a zis lui Avraam: Toate naţiunile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta.
26 Dumnezeu, după ce L-a ridicat pe Robul Său Isus, vi L-a trimis mai întâi vouă, ca să vă binecuvânteze, întorcându-l pe fiecare din voi de la fărădelegile sale.