1 În Biserica din Antiohia erau nişte profeţi şi învăţători: Barnaba; Simon, numit Niger; Luciu din Cirena; Manaen, care fusese crescut împreună cu tetrarhul Irod; şi Saul.
2 Pe când Îi slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: Puneţi-Mi-i deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.
3 Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.
4 Barnaba şi Saul, trimişi de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru.
5 Ajunşi la Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau ca slujitor pe Ioan.
6 După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit un vrăjitor, profet mincinos, un iudeu cu numele Bar-Isus,
7 care era cu guvernatorul Sergius Paulus, un om înţelept. Acesta din urmă i-a chemat pe Barnaba şi pe Saul şi şi-a arătat dorinţa să audă Cuvântul lui Dumnezeu.
8 Dar Elima, vrăjitorul – căci aşa se traduce numele lui – le stătea împotrivă şi căuta să-l abată pe guvernator de la credinţă.
9 Atunci Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el
10 şi i-a zis: Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul Diavolului, vrăjmaş al oricărei dreptăţi, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?
11 Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei vedea soarele o vreme. Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi căuta bâjbâind nişte oameni care să-l ducă de mână.
12 Atunci guvernatorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.
13 Pavel şi însoţitorii lui au pornit cu corabia din Pafos şi s-au dus la Perga în Pamfilia. Ioan s-a despărţit de ei şi s-a întors la Ierusalim.
14 Din Perga şi-au urmat drumul înainte şi au ajuns în Antiohia din Pisidia. În ziua sabatului au intrat în sinagogă şi s-au aşezat.
15 După citirea Legii şi a Profeţilor, conducătorii sinagogii au trimis să le zică: Fraţilor, dacă aveţi un cuvânt de îndemn pentru popor, vorbiţi.
16 Pavel s-a ridicat, a făcut semn cu mâna şi a zis: Bărbaţi israeliţi şi voi care vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi!
17 Dumnezeul acestui popor, Israel, i-a ales pe părinţii noştri. A ridicat la cinste poporul acesta în timpul rămânerii lui în ţara Egiptului şi l-a scos din Egipt cu braţul Său cel puternic.
18 Timp de aproape patruzeci de ani le-a suferit purtarea în pustiu.
19 Şi, după ce a nimicit şapte popoare în ţara Canaanului, le-a dat de moştenire pământul lor pentru aproape patru sute cincizeci de ani.
20 După aceste lucruri le-a dat judecători, până la profetul Samuel.
21 Ei au cerut atunci un rege. Şi, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminţia lui Beniamin;
22 apoi l-a înlăturat şi le-a ridicat ca rege pe David, despre care a mărturisit astfel: L-am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.
23 Din sămânţa lui David, Dumnezeu, după promisiunea Sa, i-a ridicat lui Israel un Mântuitor, care este Isus.
24 Înainte de venirea Lui, Ioan predicase botezul pocăinţei întregului popor al lui Israel.
25 Şi Ioan, când era la sfârşitul misiunii lui, a zis: Cine credeţi că sunt eu? Nu sunt Acela, ci iată că după mine vine Unul, căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălţămintea picioarelor.
26 Fraţilor, copii ai lui Avraam, şi cei care vă temeţi de Dumnezeu, vouă v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri.
27 Căci locuitorii din Ierusalim şi mai marii lor nu L-au cunoscut pe Isus şi prin faptul că L-au condamnat, au împlinit cuvintele profeţilor, care se citesc în fiecare sabat.
28 Deşi n-au găsit în El nici o vină de moarte, totuşi ei i-au cerut lui Pilat să-L omoare.
29 Şi, după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos de pe lemn şi L-au pus într-un mormânt.
30 Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi.
31 El S-a arătat timp de mai multe zile celor care urcaseră cu El din Galileea la Ierusalim şi care acum sunt martorii Lui înaintea poporului.
32 Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că promisiunea făcută părinţilor noştri,
33 Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, confirmându-L pe Isus, după cum este scris în psalmul al doilea: Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.
34 Că L-a înviat din morţi, aşa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o când a zis: Vă voi împlini cu toată credincioşia promisiunile sfinte pe care i le-am făcut lui David.
35 De aceea mai zice şi în alt psalm: Nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.
36 Şi David, după ce a slujit celor din timpul lui după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat lângă părinţii săi şi a văzut putrezirea.
37 Dar Acela pe care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea.
38 Să ştiţi, dar, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea păcatelor
39 şi oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise.
40 Astfel, aveţi grijă să nu vi se întâmple ce se spune în profeţi:
41 Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi; căci în zilele voastre voi face o lucrare pe care n-aţi crede-o nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva.
42 Când au ieşit afară, oamenii i-au rugat să le vorbească şi în sabatul viitor despre aceleaşi lucruri.
43 Şi după ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi din iudei şi din prozeliţii evlavioşi au mers după Pavel şi Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei şi-i îndemnau să persevereze în harul lui Dumnezeu.
44 În sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu.
45 Iudeii, când au văzut mulţimile, s-au umplut de invidie, vorbeau împotriva celor spuse de Pavel şi-l batjocoreau.
46 Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă; dar fiindcă voi nu-l primiţi şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa eternă, iată că ne întoarcem spre naţiuni,
47 căci aşa ne-a poruncit Domnul: Te-am pus ca să fii Lumina naţiunilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.
48 Naţiunile se bucurau când auzeau lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi toţi cei care erau destinaţi să primească viaţa eternă au crezut.
49 Cuvântul Domnului se răspândea în toată ţara.
50 Dar iudeii le-au provocat pe femeile evlavioase cu vază şi pe conducătorii cetăţii, au stârnit o persecuţie împotriva lui Pavel şi Barnaba şi i-au alungat dincolo de hotarele lor.
51 Pavel şi Barnaba şi-au scuturat praful de pe picioare împotriva lor şi s-au dus în Iconia,
52 în timp ce ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.