1 Agripa i-a zis lui Pavel: Ai voie să te aperi! Pavel a întins mâna şi a început să se apere astfel:
2 Mă consider fericit, rege Agripa, că mă voi apăra astăzi înaintea ta, pentru toate lucrurile de care sunt învinuit de iudei,
3 căci tu cunoşti foarte bine toate obiceiurile şi neînţelegerile lor. De aceea, te rog să mă asculţi cu îngăduinţă.
4 Viaţa mea, din cele dintâi zile ale tinereţii mele, este cunoscută de toţi iudeii, pentru că am petrecut-o în Ierusalim, în mijlocul poporului meu.
5 Dacă vor să mărturisească, ei ştiu de la început că am trăit ca fariseu, după cea mai îngustă partidă a religiei noastre.
6 Şi acum sunt dat în judecată pentru speranţa promisiunii pe care le-a făcut-o Dumnezeu părinţilor noştri
7 şi a cărei împlinire o aşteaptă cele douăsprezece seminţii ale noastre, care Îi slujesc neîncetat lui Dumnezeu, zi şi noapte. Pentru această speranţă, rege, sunt învinuit eu de iudei!
8 Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu înviază morţii?
9 Şi eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret,
10 şi aşa am şi făcut în Ierusalim. Am aruncat în închisoare mulţi sfinţi, căci am primit autoritatea aceasta de la preoţii cei mai de seamă şi, când erau condamnaţi la moarte, îmi dădeam şi eu votul împotriva lor.
11 I-am pedepsit adesea în toate sinagogile şi îmi dădeam toată silinţa ca să-i fac să spună blasfemii. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi persecutam până şi în cetăţile străine.
12 În acest scop, m-am dus la Damasc, cu autoritate şi învoire de la preoţii cei mai de seamă.
13 Pe la amiază, rege, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul însoţitorilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire o întrecea pe a soarelui.
14 Am căzut cu toţii la pământ şi eu am auzit un glas care-mi zicea în limba evreiască: Saule, Saule, pentru ce Mă persecuţi? Îţi este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui ţepuş.
15 Cine eşti, Doamne? am răspuns eu. Şi Domnul a zis: Eu sunt Isus, pe care-L persecuţi.
16 Dar ridică-te şi stai în picioare, căci M-am arătat ţie, ca să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le.
17 Te-am ales din mijlocul acestui popor şi din mijlocul naţiunilor, la care te trimit,
18 ca să le deschizi ochii să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub autoritatea lui Satan la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.
19 De aceea, rege Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti,
20 ci am predicat întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea şi la naţiuni, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.
21 Iată de ce au pus iudeii mâna pe mine în Templu şi au căutat să mă omoare.
22 Dar, datorită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă până în ziua aceasta şi am mărturisit înaintea celor mici şi celor mari, fără să mă îndepărtez cu nimic de la ce au spus profeţii şi Moise că se va întâmpla,
23 şi anume că Cristosul trebuie să sufere şi că, după ce va fi cel dintâi din învierea morţilor, va vesti lumina poporului nostru şi naţiunilor.
24 Pe când vorbea el astfel ca să se apere, Festus a zis cu voce tare: Pavele, eşti nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie.
25 Nu sunt nebun, excelenţa ta, Festus, a răspuns Pavel, dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite.
26 Regele ştie aceste lucruri şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală; căci sunt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colţ!
27 Crezi tu în Profeţi, rege Agripa? Ştiu că crezi.
28 Şi Agripa i-a zis lui Pavel: Curând mai vrei tu să mă convingi să mă fac creştin!
29 Fie curând, fie târziu, a răspuns Pavel, să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei care mă ascultă astăzi să fiţi aşa cum sunt eu, în afară de lanţurile acestea.
30 Regele, guvernatorul, Berenice şi toţi cei care erau împreună cu ei, s-au ridicat
31 şi, când au plecat, au zis unii către alţii: Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare.
32 Şi Agripa i-a zis lui Festus: Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă n-ar fi cerut să fie judecat de Cezar.