1 Festus, când a venit în provincea sa, după trei zile s-a urcat de la Cezareea la Ierusalim.
2 Preoţii cei mai de seamă şi conducătorii iudeilor i-au adus plângere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu insistenţă
3 şi i-au cerut, ca o favoare pentru ei, să trimită să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta îi întindeau o capcană ca să-l omoare pe drum.
4 Festus a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea şi că el însuşi urma să plece în curând acolo.
5 Deci, a zis el, cei mai de vază dintre voi să se coboare împreună cu mine şi, dacă este ceva vinovat în omul acesta, să-l învinovăţească.
6 Festus n-a întârziat între ei decât opt sau zece zile; apoi s-a coborât la Cezareea. A doua zi s-a aşezat pe scaunul de judecător şi a poruncit să fie adus Pavel.
7 Când a sosit Pavel, iudeii care veniseră de la Ierusalim l-au înconjurat şi au adus împotriva lui multe şi grele învinuiri, pe care nu le puteau dovedi.
8 Pavel a început să se apere şi a zis: N-am păcătuit cu nimic, nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva Cezarului.
9 Festus, care voia să primească bunăvoinţa iudeilor, drept răspuns, i-a zis lui Pavel: Vrei să te urci la Ierusalim şi să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?
10 Pavel a zis: Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului; acolo trebuie să fiu judecat. Pe iudei nu i-am nedreptăţit cu nimic, după cum ştii şi tu foarte bine.
11 Dacă am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau în lături de la moarte; dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă învinuiesc ei, nimeni n-are dreptul să mă dea în mâinile lor. Cer să fiu judecat de Cezar.
12 Atunci Festus, după ce s-a consultat cu consilierii lui, a răspuns: De Cezar ai cerut să fii judecat, înaintea Cezarului te vei duce.
13 După câteva zile, regele Agripa şi Berenice au sosit la Cezareea ca să-l felicite pe Festus.
14 Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus i-a spus regelui cum stau lucrurile cu Pavel şi a zis: Felix a lăsat în închisoare un om,
15 împotriva căruia, când eram eu în Ierusalim, mi s-au plâns preoţii cei mai de seamă şi conducătorii iudeilor şi i-au cerut condamnarea.
16 Le-am răspuns că la romani nu este obiceiul să se dea la moarte nici un om, înainte ca cel învinuit să fi fost pus faţă în faţă cu reclamanţii lui şi să fi avut putinţa să se apere de lucrurile de care este învinuit.
17 Ei au venit deci aici şi, fără întârziere, m-am aşezat a doua zi pe scaunul meu de judecător şi am poruncit să îl aducă pe omul acesta.
18 Reclamanţii, când s-au înfăţişat, nu l-au învinuit de nici unul din lucrurile rele pe care mi le închipuiam eu.
19 Aveau împotriva lui numai nişte neînţelegeri cu privire la religia lor şi la un oarecare Isus, care a murit şi despre care Pavel spunea că este viu.
20 Fiindcă nu ştiam ce hotărâre să iau în neînţelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim şi să fie judecat acolo pentru aceste lucruri.
21 Dar Pavel a cerut să-i fie reţinută cauza ca să fie supusă hotărârii împăratului şi am poruncit să fie păzit până când îl voi trimite la Cezar.
22 Agripa i-a zis lui Festus: Aş vrea să-l aud şi eu pe omul acela. Mâine, a răspuns Festus, îl vei auzi.
23 A doua zi, deci, Agripa şi Berenice au venit cu mult fast şi au intrat în sala de audieri împreună cu căpitanii şi cu oamenii cei mai de frunte ai cetăţii. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo.
24 Atunci Festus a zis: Rege Agripa şi voi toţi care sunteţi de faţă cu noi; uitaţi-vă la omul acesta, despre care toată mulţimea iudeilor m-a rugat în Ierusalim şi aici, strigând că nu trebuie să mai trăiască.
25 Fiindcă am înţeles că n-a făcut nimic vrednic de moarte şi fiindcă singur a cerut să fie judecat de Cezar, am hotărât să-l trimit.
26 Eu n-am nimic temeinic de scris stăpânului meu cu privire la el; de aceea l-am adus înaintea voastră, şi mai ales înaintea ta, rege Agripa, ca, după ce se va face cercetarea, să am ce scrie.
27 Căci mi se pare fără sens să trimit un deţinut fără să arăt de ce este învinuit.