1 După cinci zile, a venit marele preot Anania cu unii din conducătorii poporului şi cu un avocat, numit Tertul. Au adus înaintea guvernatorului plângere împotriva lui Pavel.
2 Pavel a fost chemat şi Tertul a început să-l învinuiască astfel: Felix, excelenţă, faci să ne bucurăm de multă pace mare şi naţiunea aceasta a devenit prosperă prin grija ta.
3 Lucrul acesta îl mărturisim cu toată mulţumirea, în tot timpul şi în tot locul.
4 Dar, ca să nu te ţin prea mult, te rog să asculţi, în bunătatea ta, câteva cuvinte.
5 L-am găsit pe omul acesta, care este o ciumă; pune la cale răzvrătiri printre toţi iudeii de pe tot pământul, este mai marele partidei nazarinenilor
6 şi a încercat să pângărească chiar şi Templul. Şi am pus mână pe el. Am vrut să-l judecăm după Legea noastră,
7 dar a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mâinile noastre cu multă forţă
8 şi a poruncit reclamanţilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuţi vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl învinuim noi.
9 Iudeii s-au unit la învinuirea aceasta şi au spus că aşa stau lucrurile.
10 După ce i-a făcut guvernatorul semn să vorbească, Pavel a răspuns: Fiindcă ştiu că de mulţi ani eşti judecătorul naţiunii acesteia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea.
11 Nu sunt mai mult de douăsprezece zile – te poţi încredinţa de lucrul acesta – de când m-am urcat să mă închin la Ierusalim.
12 Nu m-au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate, stând de vorbă cu cineva sau făcând răscoală în popor.
13 Aşa că n-ar putea dovedi lucrurile de care mă învinuiesc acum.
14 Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei după Calea pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege şi în Profeţi
15 şi am în Dumnezeu speranţa aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.
16 De aceea mă străduiesc să am totdeauna o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
17 După o lipsă de mai mulţi ani, am venit să aduc ajutoare poporului meu şi să aduc daruri la Templu.
18 Tocmai atunci nişte iudei din Asia m-au găsit curăţit în Templu, nu cu gloată, nici cu tulburare.
19 Ei înşişi ar trebui să se prezinte înaintea ta şi să mă învinuiască, dacă au ceva împotriva mea.
20 Sau să spună aceştia singuri de ce nelegiuire m-au găsit vinovat, când am stat înaintea Sinedriului,
21 în afară doar de strigătul acesta, pe care l-am scos în mijlocul lor: Pentru învierea morţilor sunt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră.
22 Felix, care ştia destul de bine despre Calea aceasta, i-a amânat zicând: Am să cercetez cauza voastră când va veni căpitanul Lisias.
23 Şi a poruncit centurionului să-l păzească pe Pavel, dar să-l lase puţin mai liber şi să nu oprească pe nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el.
24 După câteva zile, a venit Felix cu soţia lui Drusila, care era iudeică; l-a chemat pe Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Cristos Isus.
25 Dar, pe când vorbea Pavel despre dreptate, despre stăpânirea de sine şi despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: De astă dată, du-te; când voi mai avea prilejul, te voi chema.
26 Totodată, el spera că Pavel îi va da bani, de aceea trimitea şi mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el.
27 Doi ani au trecut astfel; şi în locul lui Felix a venit Porcius Festus. Felix a vrut să facă pe placul iudeilor şi l-a lăsat pe Pavel în închisoare.