1 După ce am scăpat de primejdie, am aflat că insula se numea Malta.
2 Barbarii ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obişnuită, ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care-l aprinseseră din cauză că ploua şi se lăsase un frig mare.
3 Pavel strânsese o grămadă de mărăcini şi-i pusese pe foc; o viperă a ieşit afară din cauza căldurii şi s-a lipit de mâna lui.
4 Barbarii, când au văzut vipera spânzurată de mâna lui, au zis unii către alţii: Cu adevărat omul acesta este un ucigaş, căci Dreptatea nu vrea să-l lase să trăiască, deşi a fost scăpat din mare.
5 Pavel a scuturat vipera în foc şi n-a simţit nici un rău.
6 Oamenii aceia se aşteptau să-l vadă umflându-se sau căzând deodată mort, dar, după ce au aşteptat mult şi au văzut că nu i se întâmplă nici un rău, şi-au schimbat părerea şi ziceau că este un zeu.
7 În împrejurimi erau proprietăţile guvernatorului insulei, numit Publius. El ne-a primit şi ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoinţă trei zile.
8 Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav, având febră şi dizenterie. Pavel s-a dus la el, s-a rugat, şi-a pus mâinile peste el şi l-a vindecat.
9 Atunci au venit şi ceilalţi bolnavi din insula aceea şi au fost vindecaţi.
10 Ni s-a dat mare cinste şi, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.
11 După o şedere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase pe insulă şi care purta semnul Dioscurilor.
12 Am ajuns la Siracusa şi am rămas acolo trei zile.
13 De acolo, am mers înainte pe lângă coastă şi am venit la Regio, iar a doua zi, fiindcă sufla vântul dinspre sud, după două zile, am venit la Puzole,
14 unde am întâlnit nişte fraţi, care ne-au rugat să mai rămânem şapte zile cu ei. Şi aşa am ajuns la Roma.
15 Din Roma ne-au ieşit înainte, până în Forul lui Apiu şi până la Cele Trei Cârciumi, fraţii care auziseră despre noi. Când i-a văzut Pavel, I-a mulţumit lui Dumnezeu şi s-a îmbărbătat.
16 Când am ajuns la Roma, centurionul i-a predat pe deţinuţi căpitanului gărzilor palatului, iar lui Pavel i s-a permis să rămână în altă parte, cu un soldat care-l păzea.
17 După trei zile, Pavel i-a chemat pe conducătorii iudeilor şi, când s-au adunat, le-a zis: Fraţilor, fără să fi făcut ceva împotriva poporului sau obiceiurilor părinţilor noştri, am fost băgat la închisoare în Ierusalim şi de acolo am fost dat în mâinile romanilor.
18 După ce m-au supus cercetării, ei aveau de gând să-mi dea drumul, pentru că nu era în mine nici o vină vrednică de moarte.
19 Dar iudeii s-au împotrivit şi am fost obligat să cer să fiu judecat de Cezar, fără să am, dealtfel, deloc de gând să învinuiesc poporul meu.
20 De aceea, v-am chemat să vă văd şi să vorbesc cu voi; căci din cauza speranţei lui Israel port eu acest lanţ.
21 Ei i-au răspuns: Noi n-am primit din Iudeea nici o scrisoare cu privire la tine şi n-a venit aici nici un frate care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine.
22 Dar am vrea să auzim părerea ta, pentru că ştim că partida aceasta pretutindeni stârneşte împotrivire.
23 Au hotărât o zi şi au venit mai mulţi la locuinţa lui. Pavel le-a vestit Împărăţia lui Dumnezeu, le-a adus dovezi şi a căutat să-i încredinţeze, prin Legea lui Moise şi prin Profeţi, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ţinea de dimineaţă până seara.
24 Unii au crezut ce le spunea el, iar alţii n-au crezut.
25 Fiindcă ei au plecat acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel n-a adăugat decât aceste cuvinte: Bine a spus Duhul Sfânt prin profetul Isaia părinţilor voştri,
26 când a zis: Du-te la poporul acesta şi zi-i: Veţi auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi şi nu veţi vedea,
27 căci inima acestui popor s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.
28 Să ştiţi, dar, că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă naţiunilor şi o vor asculta.
29 Când a zis aceste cuvinte, iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei.
30 Pavel a rămas doi ani întregi într-o casă pe care o luase cu chirie. Îi primea pe toţi care veneau să-l vadă,
31 predica Împărăţia lui Dumnezeu şi îi învăţa pe oameni cu toată îndrăzneala şi fără nici o piedică cele privitoare la Domnul Isus Cristos.