1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, dar n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un talger zângănitor.
2 Şi chiar dacă aş avea darul profeţiei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa, chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.
3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu invidiază; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
7 acoperă totul, crede totul, speră totul, suferă totul.
8 Dragostea nu va pieri niciodată. Profeţiile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoaşterea va avea sfârşit.
9 Căci cunoaştem în parte şi profeţim în parte;
10 dar când va veni ce este desăvârşit, acest în parte se va sfârşi.
11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
12 Acum vedem ca într-o oglindă, neclar, dar atunci vom vedea faţă în faţă. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut deplin.
13 Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.