1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am predicat-o, pe care aţi primit-o în care aţi rămas,
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa cum v-am predicat-o; altfel, degeaba aţi crezut.
3 V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu, că Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;
4 că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;
5 şi că i S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.
6 După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.
7 Pe urmă i s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
8 După ei toţi, ca unei stârpituri, mi s-a arătat şi mie.
9 Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am persecutat Biserica lui Dumnezeu.
10 Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi; totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.
11 Astfel, dar, ori eu, ori ei, noi aşa predicăm şi voi aşa aţi crezut.
12 Iar dacă se predică faptul că Cristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor?
13 Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Cristos n-a înviat.
14 Şi dacă n-a înviat Cristos, atunci predicarea noastră este zadarnică şi zadarnică este şi credinţa voastră.
15 Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El L-a înviat pe Cristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază.
16 Căci, dacă nu înviază morţii, nici Cristos n-a înviat.
17 Şi dacă n-a înviat Cristos, credinţa voastră este zadarnică; voi sunteţi încă în păcatele voastre,
18 şi prin urmare şi cei care au adormit în Cristos sunt pierduţi.
19 Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus speranţa în Cristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!
20 Dar acum, Cristos a înviat din morţi, primul rod al celor adormiţi.
21 Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.
22 Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa toţi vor învia în Cristos;
23 dar fiecare la rândul lui. Cristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei care sunt ai lui Cristos.
24 Pe urmă, va veni sfârşitul, când El va da împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice autoritate şi orice putere.
25 Căci trebuie ca El să domnească până îi va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.
26 Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea.
27 Dumnezeu, într-adevăr, a pus totul sub picioarele Lui. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că în afară de Cel care I-a supus totul.
28 Şi când toate lucrurile îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui care I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.
29 Altfel ce ar face cei care se botează pentru cei morţi? Dacă nu înviază morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?
30 Şi de ce suntem noi în primejdie în orice clipă?
31 În fiecare zi eu sunt în primejdie de moarte; atât este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, cât este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Cristos Isus, Domnul nostru.
32 Dacă, vorbind în felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu înviază morţii, atunci să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri.
33 Nu vă înşelaţi: Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.
34 Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci sunt între voi unii care nu-L cunosc pe Dumnezeu; spre ruşinea voastră o spun.
35 Dar va zice cineva: Cum înviază morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?
36 Nebun ce eşti! Ce semeni tu nu înviază, dacă nu moare mai întâi.
37 Şi când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânţă.
38 Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum vrea; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei.
39 Nu orice trup este la fel, ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul animalelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.
40 Tot aşa, sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti şi alta a trupurilor pământeşti.
41 Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea.
42 Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire şi înviază în ne-putrezire,
43 este semănat în ruşine şi înviază în glorie, este semănat în neputinţă şi înviază în putere,
44 este semănat trup firesc şi înviază trup spiritual. Dacă există un trup firesc, există şi un trup spiritual.
45 De aceea este scris: Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu. Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.
46 Dar întâi vine nu ce este spiritual, ci ce este firesc; ce este spiritual vine pe urmă.
47 Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer.
48 Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.
49 Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.
50 Ce spun eu, fraţilor, este că nu pot carnea şi sângele să moştenească împărăţia lui Dumnezeu şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.
51 Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi
52 Într-o clipă, într-o clipire din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi.
53 Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.
54 Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
55 Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?
56 Puterea morţii este păcatul şi boldul păcatului este Legea.
57 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Cristos!
58 De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrarea Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.