1 Din toate părţile se spune că între voi este curvie, şi încă o curvie de aceea care nici chiar la păgâni nu se întâlneşte, până acolo că unul din voi trăieşte cu soţia tatălui său.
2 Şi voi v-aţi lăudat! Şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca cel care a comis fapta aceasta să fi fost dat afară din mijlocul vostru!
3 Cât despre mine, deşi n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, l-am şi judecat ca şi când aş fi fost de faţă pe cel care a făcut o astfel de faptă.
4 În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, prin puterea Domnului nostru Isus,
5 am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna lui Satan, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus.
6 Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala?
7 Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum si sunteţi, fără aluat; căci Cristos, Pastele nostru, a fost jertfit.
8 Să celebrăm, dar, sărbătoarea aceasta nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi ale adevărului.
9 V-am scris în epistola mea să n-aveţi nici o legătură cu curvarii.
10 Însă nu m-am referit la curvarii lumii acesteia, sau la cei lacomi de bani, sau la cei hrăpăreţi, sau cu cei care se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume.
11 Ci v-am scris să n-aveţi nici un fel de legături cu vreunul care, deşi îşi zice frate, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau calomniator, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi.
12 Într-adevăr, ce drept am eu să-i judec pe cei de afară? Nu este de datoria voastră să-i judecaţi pe cei dinăuntru?
13 Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi-l afară, dar, din mijlocul vostru pe răul acela.