1 După paisprezece ani, m-am urcat din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba şi l-am luat cu mine şi pe Tit.
2 M-am urcat, în urma unei revelaţii, şi le-am arătat Evanghelia pe care o predic eu între naţiuni, îndeosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar.
3 Nici chiar Tit, care era cu mine, deşi era grec, n-a fost obligat să se circumcidă
4 din cauza fraţilor mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi, ca să pândească libertatea pe care o avem în Cristos Isus, cu gândul să ne aducă la robie;
5 noi nu ne-am supus şi nu ne-am potrivit lor nici o clipă măcar, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi.
6 Cei care sunt consideraţi ca fiind ceva – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu nu caută la faţa oamenilor – aceştia, zic, ei cei cu vază, nu mi-au adăugat nimic.
7 Ba, dimpotrivă, când au văzut că mie îmi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei necircumcişi, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei circumcişi –
8 căci Cel care făcuse din Petru apostolul celor circumcişi făcuse şi din mine apostolul naţiunilor –
9 şi când au cunoscut harul care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, care sunt priviţi ca stâlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba mâna dreaptă de însoţire, ca să mergem să predicăm: noi la naţiuni, iar ei la cei circumcişi.
10 Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci; şi chiar aşa am şi căutat să fac.
11 Dar când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă pe faţă, căci era de condamnat.
12 Într-adevăr, înainte de venirea unora din partea lui Iacov, el mânca împreună cu naţiunile; dar când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte, de teama celor circumcişi.
13 Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi iudei, aşa că până şi Barnaba a fost prins în capcana făţărniciei lor.
14 Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, i-am spus lui Chifa în faţa tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca celelalte naţiuni şi nu ca iudeii, cum obligi naţiunile să trăiască în felul iudeilor?
15 Noi suntem iudei din fire, iar nu păcătoşi dintre naţiuni.
16 Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este considerat drept prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Cristos, am crezut şi noi în Cristos Isus, ca să fim consideraţi drepţi prin credinţa în Cristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi considerat drept prin faptele Legii.
17 Dar dacă, în timp ce căutăm să fim consideraţi drepţi în Cristos şi noi înşine am fi găsiţi ca păcătoşi, este oare Cristos un slujitor al păcatului? Nicidecum!
18 Căci, dacă zidesc iarăşi lucrurile pe care le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege.
19 Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.
20 Am fost răstignit împreună cu Cristos, şi trăiesc; dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa Fiului lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.
21 Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu, căci dacă dreptatea se primeşte prin Lege, degeaba a murit Cristos.