1 O, galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora a fost prezentat Isus Cristos ca răstignit?
2 Iată numai ce vreau să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, ori prin auzirea credinţei?
3 Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească?
4 În zadar aţi suferit voi atât de mult? Dacă, într-adevăr, e în zadar!
5 Cel care vă dă Duhul şi face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei?
6 Tot aşa şi Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi credinţa aceasta i-a fost considerată ca dreptate.
7 Înţelegeţi şi voi, dar, că fii ai lui Avraam sunt cei care au credinţă.
8 Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va considera drepte naţiunile prin credinţă, i-a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: Toate naţiunile vor fi binecuvântate în tine.
9 Aşa că cei care se bazează pe credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios.
10 Căci toţi cei care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, pentru că este scris: Blestemat este oricine nu perseverează în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.
11 Şi faptul că nimeni nu este considerat drept înaintea lui Dumnezeu prin Lege este evident, căci cel drept prin credinţă va trăi.
12 Însă Legea nu se întemeiază pe credinţă, ci ea zice: Cine va face aceste lucruri va trăi prin ele.
13 Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi – fiindcă este scris: Blestemat e oricine este atârnat pe lemn –
14 pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste naţiuni în Cristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul promis.
15 Fraţilor, (vorbesc în felul oamenilor) un testament, chiar al unui om, odată confirmat, nimeni nu-l desfiinţează, nici nu-i mai adaugă ceva.
16 Acum, promisiunile au fost făcute lui Avraam şi urmaşului lui. Nu zice: şi urmaşilor (ca şi cum ar fi vorba de mai mulţi), ci ca şi cum ar fi vorba numai de unul: Şi urmaşului tău, adică Cristos.
17 Iată ce vreau să zic: un testament pe care l-a confirmat Dumnezeu mai înainte nu poate fi desfiinţat, aşa ca promisiunea să fie anulată de Legea venită după patru sute treizeci de ani.
18 Căci dacă moştenirea ar veni din Lege, nu mai vine din promisiune; şi Dumnezeu printr-o promisiune i-a dat-o lui Avraam.
19 Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din cauza călcărilor de lege, până când urma să vină Sămânţa, căreia îi fusese făcută promisiunea; şi a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor.
20 Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părţi, pe când Dumnezeu este unul singur.
21 Atunci oare Legea este împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr, dreptatea ar veni din Lege.
22 Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca promisiunea să le fie dată celor care cred, prin credinţa lui Isus Cristos.
23 Înainte de venirea credinţei, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care trebuia să fie revelată.
24 Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Cristos, ca să fim consideraţi drepţi prin credinţă.
25 După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.
26 Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa lui Cristos Isus.
27 Toţi care aţi fost botezaţi pentru Cristos v-aţi îmbrăcat cu Cristos.
28 Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici sclav, nici om liber; nu mai este nici bărbat, nici femeie, fiindcă toţi sunteţi una în Cristos Isus.
29 Şi dacă sunteţi ai lui Cristos, sunteţi sămânţa lui Avraam, moştenitori prin promisiune.