1 Dar cât timp moştenitorul este minor, eu spun că nu se deosebeşte cu nimic de un sclav, deşi este stăpân peste tot.
2 Ci este sub tutori şi îngrijitori, până la timpul hotărât de tatăl său.
3 Tot aşa şi noi, când eram minori, eram sub robia învăţăturilor elementare ale lumii.
4 Dar când s-a împlinit timpul, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege,
5 ca să-i răscumpere pe cei care erau sub Lege, pentru ca să primim înfierea.
6 Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: Ava, adică: Tată!
7 Aşa că nu mai eşti sclavul, ci fiu; şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dumnezeu.
8 Odinioară, când nu Îl cunoşteaţi pe Dumnezeu, eraţi robiţi celor care, din firea lor, nu sunt dumnezei.
9 Dar acum, după ce L-aţi cunoscut pe Dumnezeu sau, mai bine zis, după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături elementare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou?
10 Voi păziţi zile, luni, vremuri şi ani.
11 Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi.
12 Fraţilor, vă rog să fiţi ca mine, căci şi eu sunt ca voi. Nu mi-aţi făcut nici o nedreptate.
13 Dimpotrivă, ştiţi că în neputinţa trupului v-am predicat Evanghelia pentru prima dată.
14 Şi n-aţi arătat nici dispreţ, nici dezgust faţă de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu; dimpotrivă, m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Însuşi Cristos Isus.
15 Unde este dar fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos până şi ochii şi mi i-aţi fi dat.
16 M-am făcut oare vrăjmaşul vostru, pentru că v-am spus adevărul?
17 Nu cu gând bun sunt plini de pasiune ei pentru voi, ci vor să vă dezlipească de noi, ca să fiţi plini de pasiune faţă de ei.
18 Este bine să fiţi plin de pasiune totdeauna pentru bine, nu numai când sunt de faţă la voi.
19 Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până când va lua Cristos chip în voi!
20 O, cum aş vrea să fiu acum de faţă la voi şi să-mi schimb tonul, căci nu ştiu ce să mai cred!
21 Spuneţi-mi voi, care vreţi să fiţi sub Lege, n-ascultaţi voi Legea?
22 Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă şi unul din femeia liberă.
23 Dar cel din roabă s-a născut în mod firesc, iar cel din femeia liberă s-a născut prin promisiune.
24 Lucrurile acestea trebuie luate într-un alt sens: acestea sunt două legăminte. Unul de pe Muntele Sinai naşte pentru robie şi este Agar –
25 căci Agar este Muntele Sinai din Arabia – şi corespunde Ierusalimului de acum, care este în robie împreună cu copiii săi.
26 Dar Ierusalimul cel de sus este liber şi el este mama noastră.
27 Fiindcă este scris: Bucură-te, stearpo, care nu naşti deloc! Izbucneşte de bucurie şi strigă, tu, care nu eşti în durerile naşterii! Căci copiii celei părăsite vor fi în număr mai mare decât copiii celei cu soţ.
28 Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi sunteţi copii ai promisiunii.
29 Şi cum s-a întâmplat atunci, că cel care se născuse în mod firesc îl persecuta pe cel care se născuse prin Duhul, tot aşa se întâmplă şi acum.
30 Dar ce zice Scriptura? Alung-o pe roabă şi pe fiul ei, căci fiul roabei nu va moşteni împreună cu fiul femeii libere.
31 De aceea, fraţilor, noi nu suntem copiii celei roabe, ci ai femeii libere. Cristos ne-a eliberat ca să fim liberi.