1 Voi înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică.
2 După ce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi, cum ştiţi, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte.
3 Căci predicarea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăţie, nici pe viclenie.
4 Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să placem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima.
5 Într-adevăr, cum bine ştiţi, niciodată n-am folosit cuvinte linguşitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu.
6 N-am căutat glorie de la oameni: nici de la voi, nici de la alţii, deşi, ca apostoli ai lui Cristos, am fi putut să cerem cinste.
7 Dimpotrivă, ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii.
8 Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar şi viaţa noastră, atât de scumpi ne-aţi ajuns.
9 Vă aduceţi aminte, fraţilor, de oboseala şi munca noastră, cum lucram zi şi noapte ca să nu fim sarcină nici unuia din voi şi vă predicam Evanghelia lui Dumnezeu.
10 Voi sunteţi martori, şi Dumnezeu de asemenea, că am avut o purtare sfântă, dreaptă şi fără vină faţă de voi, care credeţi.
11 Ştiţi, iarăşi, că am fost pentru fiecare din voi ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam şi vă mărturiseam,
12 să vă purtaţi într-un mod vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăţia şi gloria Sa.
13 De aceea, Îi mulţumim neîncetat lui Dumnezeu că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este într-adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi.
14 Căci, fraţilor, voi aţi călcat pe urmele Bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Cristos Isus, în Iudeea, pentru că şi voi aţi suferit din partea celor din naţiunea voastră aceleaşi rele pe care le-au suferit ele din partea iudeilor.
15 Iudeii aceştia L-au omorât pe Domnul Isus şi pe profeţi, pe noi ne-au persecutat; nu-I plac lui Dumnezeu şi sunt vrăjmaşi tuturor oamenilor,
16 căci ne opresc să vorbim naţiunilor, ca să fie mântuite. Astfel, ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu.
17 Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi un timp de voi, cu faţa dar nu cu inima, am avut cu atât mai mult dorinţa să vă vedem.
18 Astfel, o dată, şi chiar de două ori, am dorit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne-a împiedicat Satan.
19 Căci cine este, într-adevăr, speranţa, sau bucuria, sau coroana gloriei noastre? Nu sunteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Cristos, la venirea Lui?
20 Da, voi sunteţi gloria şi bucuria noastră.