1 De aceea, fiindcă nu mai puteam răbda, am considerat mai bine să fim lăsaţi singuri în Atena
2 şi vi l-am trimis pe Timotei, fratele nostru şi slujitorul lui Dumnezeu în Evanghelia lui Cristos, ca să vă întărească şi să vă îmbărbăteze în credinţa voastră,
3 pentru ca nimeni dintre voi să nu se clatine în aceste necazuri; căci ştiţi singuri că la aceasta suntem destinaţi.
4 Şi când eram la voi, v-am spus mai dinainte că vom avea de suferit necazuri, ceea ce s-a şi întâmplat, cum bine ştiţi.
5 Astfel, în nerăbdarea mea, am trimis să-mi aducă ştiri despre credinţa voastră, de teamă ca nu cumva să vă fi ispitit Ispititorul şi efortul nostru să fi fost zadarnic.
6 Dar chiar acum a venit Timotei de la voi la noi şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră, că totdeauna păstraţi o plăcută amintire despre noi şi că doriţi să ne vedeţi, cum dorim şi noi să vă vedem pe voi.
7 De aceea, fraţilor, în toate strâmtorările şi necazurile noastre, am fost mângâiaţi cu privire la voi, prin credinţa voastră.
8 Acum, da, trăim, fiindcă voi staţi tari în Domnul.
9 Cum putem noi oare să-I mulţumim îndeajuns lui Dumnezeu cu privire la voi, pentru toată bucuria pe care o avem datorită vouă înaintea Dumnezeului nostru?
10 Zi şi noapte Îl rugăm nespus să vă putem vedea faţa şi să putem împlini ce mai lipseşte credinţei voastre.
11 Însuşi Dumnezeu, Tatăl nostru, şi Domnul nostru Isus Cristos să ne netezească drumul la voi!
12 Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine pentru voi,
13 ca să vi se întărească inimile şi să fie fără vină în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Cristos împreună cu toţi sfinţii Săi.