1 Dumnezeu, după ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin profeţi, de multe ori şi în multe feluri,
2 la sfârşitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi universul.
3 El, care este oglindirea gloriei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile prin Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor şi S-a aşezat la dreapta Măririi în locurile preaînalte,
4 ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor.
5 Căci, căruia dintre îngeri i-a zis El vreodată: Tu eşti Fiul Meu; astăzi Te-am născut? Şi iarăşi: Eu Îi voi fi Tată şi El Îmi va fi Fiu?
6 Şi iarăşi, când Îl duce în lume pe Cel întâi născut, zice: Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!
7 Şi despre îngeri zice: Din vânturi face îngeri ai Lui şi dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui;
8 pe când Fiului I-a zis: Tronul Tău, Dumnezeule, este din eternitate în eternitate; sceptrul domniei Tale este un sceptru de dreptate;
9 Tu ai iubit dreptatea şi ai urât nelegiuirea, de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un ulei de bucurie mai presus decât pe cei care sunt cu Tine.
10 Şi iarăşi: La început, Tu, Doamne, ai creat pământul; şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
11 Ele vor pieri, dar Tu rămâi; toate se vor învechi ca o haină,
12 le vei face sul ca pe o manta şi vor fi schimbate; dar Tu eşti acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi.
13 Şi căruia din îngeri i-a zis El vreodată: Stai la dreapta Mea, până îi voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut al picioarelor Tale?
14 Nu sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei care vor moşteni mântuirea?