1 De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim îndepărtaţi de ele.
2 Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit neclintit şi dacă orice abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire,
3 cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost mărturisită de cei care au auzit-o,
4 în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi tot felul de minuni şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Sa?
5 Într-adevăr, nu unor îngeri a supus El lumea viitoare, despre care vorbim.
6 Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: Ce este omul, ca să-fii aduci aminte de el, sau fiul omului, ca să-l cercetezi?
7 L-ai făcut pentru puţin timp mai prejos de îngeri, l-ai încoronat cu glorie şi cu cinste, l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale.
8 Toate le-ai supus sub picioarele lui.
Într-adevăr, dacă i-a supus toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuşi, acum încă nu vedem că toate îi sunt supuse.
9 Dar pe Acela care a fost făcut pentru puţină vreme mai prejos decât îngerii, adică pe Isus, Îl vedem încoronat cu glorie şi cu cinste, datorită morţii pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi.
10 Se cuvenea, într-adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sunt toate şi care voia să ducă mulţi fii la glorie să-L desăvârşească prin suferinţe pe Autorul mântuirii lor.
11 Căci Cel care sfinţeşte şi cei care sunt sfinţiţi sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească fraţi,
12 când zice: Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei, Îţi voi cânta lauda în mijlocul adunării.
13 Şi iarăşi: Îmi voi pune încrederea în El. Şi în alt loc: Iată-Mă, Eu şi copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!
14 Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să-l nimicească pe cel care are puterea morţii, adică pe Diavolul,
15 şi să-i elibereze pe toţi aceia care prin frica de moarte erau supuşi robiei toată viaţa lor.
16 Căci, negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam.
17 Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele poporului.
18 Şi prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor care sunt ispitiţi.