1 Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile sperate, o puternică încredinţare cu privire la lucrurile care nu se văd.
2 Pentru că prin aceasta cei din vechime au primit o bună mărturie.
3 Prin credinţă înţelegem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.
4 Prin credinţă i-a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a primit el mărturia că este drept, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, deşi este mort.
5 Prin credinţă a fost luat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl luase. Căci înainte de a fi luat, primise mărturia că Îi este plăcut lui Dumnezeu.
6 Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui. Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există şi că-i răsplăteşte pe cei care-L caută.
7 Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau şi, plin de o teamă sfântă, a făcut o corabie ca să-şi scape casa; prin ea, el a condamnat lumea şi a ajuns moştenitor al dreptăţii care se primeşte prin credinţă.
8 Prin credinţă, Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce.
9 Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara promisiunii ca într-o ţară care nu era a lui şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau moştenitori împreună cu el ai aceleiaşi promisiuni.
10 Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.
11 Prin credinţă şi Sara, cu toată vârsta ei trecută, a primit putere să conceapă, fiindcă a crezut în credincioşia Celui care-i promisese.
12 De aceea, dintr-un singur om, şi încă un om aproape mort, s-a născut o sămânţă în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra.
13 În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi primit lucrurile promise, ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ.
14 Cei care vorbesc în felul acesta arată clar că sunt în căutarea unei patrii.
15 Dacă ar fi avut-o în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut timp să se întoarcă în ea.
16 Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.
17 Prin credinţă l-a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare: el, care primise promisiunile cu bucurie, l-a adus jertfă pe singurul lui fiu;
18 el căruia i se spusese: În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele!
19 căci se gândea că Dumnezeu poate să învie chiar şi din morţi: şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi.
20 Prin credinţă le-a dat Isaac lui Iacov şi Esau o binecuvântare care avea în vedere lucrurile viitoare.
21 Prin credinţă, Iacov, când a murit, i-a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său.
22 Prin credinţă a amintit Iosif, când i s-a apropiat sfârşitul, de ieşirea fiilor lui Israel din Egipt şi a dat porunci cu privire la oasele sale.
23 Prin credinţă a fost ascuns Moise trei luni de părinţii lui, când s-a născut, pentru că vedeau că era frumos copilul şi nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca împăratului.
24 Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraon,
25 ci a ales mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.
26 El considera batjocura pentru Cristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii aţintiţi spre răsplătire.
27 Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului, pentru că a rămas neclintit, ca şi cum L-ar fi văzut pe Cel care este nevăzut.
28 Prin credinţă a sărbătorit el Paştele şi a făcut stropirea sângelui, pentru ca Nimicitorul celor întâi născuţi să nu se atingă de ei.
29 Prin credinţă au trecut ei Marea Roşie ca pe uscat, pe când egiptenii care au încercat s-o treacă au fost înghiţiţi.
30 Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite şapte zile.
31 Prin credinţă n-a pierit prostituata Rahav împreună cu cei răzvrătiţi, pentru că găzduise spionii cu bunăvoinţă.
32 Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge timpul dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Iefta, de David, de Samuel şi de profeţi.
33 Prin credinţă au cucerit ei regate, au făcut dreptate, au primit promisiuni, au închis gurile leilor,
34 au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul săbiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă armatele vrăjmaşe.
35 Femeile şi-au primit înapoi morţii lor înviaţi; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească scăparea care li se oferea şi au fost chinuiţi.
36 Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare;
37 au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferestrăul, chinuiţi, au murit ucişi cu sabia, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, persecutaţi, chinuiţi,
38 ei, de care lumea nu era vrednică – au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.
39 Toţi aceştia, deşi au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese promis;
40 pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi.