1 Prezbiterul către aleasa Doamnă şi către copiii ei, pe care-i iubesc într-adevăr – şi nu numai eu, ci toţi cei care cunosc adevărul –
2 pentru adevărul acesta care rămâne în noi şi care va fi cu noi etern:
3 Harul, îndurarea şi pacea să fie cu voi din partea lui Dumnezeu Tatăl şi din partea Domnului Isus Cristos, Fiul Tatălui, în adevăr şi în dragoste!
4 M-am bucurat foarte mult când i-am găsit pe unii din copiii tăi umblând în adevăr, după porunca pe care am primito de la Tatăl.
5 Şi acum, te rog, Doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci cea pe care am avut-o de la început: să ne iubim unii pe alţii.
6 Şi dragostea stă în trăirea potrivit poruncilor Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblaţi, după cum aţi auzit de la început.
7 Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori care nu mărturisesc că Isus Cristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Anticristul!
8 Păziţi-vă bine să nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină.
9 Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Cristos nu-L are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta Îl are pe Tatăl şi pe Fiul.
10 Dacă vine cineva la voi şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit!
11 Căci cine-i zice: Bun venit! se face părtaş faptelor lui rele.
12 Aş vrea să vă spun multe lucruri; dar nu doresc să vi le scriu pe hârtie şi cu cerneală, ci sper să vin la voi şi să vă vorbesc faţă în faţă, pentru ca bucuria noastră să fie deplină.
13 Copiii surorii tale alese te salută. Amin.