1 Prezbiterul către preaiubitul Gaiu, pe care-l iubesc într-adevăr.
2 Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească, tot aşa cum sporeşte sufletul tău.
3 A fost o mare bucurie pentru mine când au venit fraţii şi au mărturisit că eşti credincios adevărului şi că umbli în adevăr.
4 Eu n-am bucurie mai mare decât să aud despre copiii mei că umblă în adevăr.
5 Preaiubitule, tu lucrezi cu credincioşie în tot ce faci pentru fraţi şi pentru străini totodată.
6 Ei au mărturisit despre dragostea ta înaintea Bisericii. Vei face bine să îngrijeşti de călătoria lor într-un mod vrednic de Dumnezeu,
7 căci au plecat pentru dragostea Numelui Lui, fără să primească ceva de la naţiuni.
8 Este datoria noastră, dar, să-i primim bine pe astfel de oameni, ca să lucrăm împreună cu adevărul.
9 Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să ştie de noi.
10 De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne defăimează cu vorbe rele. Nu se mulţumeşte cu atât, dar nici el nu-i primeşte pe fraţi şi-i împiedecă şi pe cei care doresc să-i primească şi-i dă afară din Biserică.
11 Preaiubitule, nu urma răul, ci binele. Cine face binele este din Dumnezeu; cine face răul nu L-a văzut pe Dumnezeu.
12 Toţi, chiar şi Adevărul, mărturisesc bine despre Dimitrie; şi noi mărturisim despre el şi ştii că mărturia noastră este adevărată.
13 Aş avea să-ţi spun multe lucruri, dar nu doresc să ţi le scriu cu cerneală şi condei.
14 Sper să te văd în curând şi atunci vom vorbi faţă în faţă. Pacea să fie cu tine. Prietenii te salută. Salută-l pe fiecare prieten pe nume. Amin.