1 Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan.
2 Însă Isus nu boteza El Însuşi, ci ucenicii Lui.
3 Atunci a părăsit Iudeea şi S-a întors în Galileea.
4 Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,
5 a ajuns lângă o cetate din regiunea Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care i-l dăduse Iacov fiului său Iosif.
6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.
7 A venit o femeie din Samaria să scoată apă. Dă-Mi să beau, i-a zis Isus,
8 căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere ceva de mâncare.
9 Femeia samariteancă I-a zis: Cum, Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă? – Iudeii, într-adevăr, n-au legături cu samaritenii. –
10 Drept răspuns, Isus i-a zis: Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel care-ţi zice: Dă-Mi să beau! tu singură ai fi cerut să bei şi El ţi-ar fi dat apă vie.
11 Doamne, I-a zis femeia, n-ai cu ce să scoţi apă şi fântâna aste adâncă; de unde ai putea să ai, dar, această apă vie?
12 Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi, fiii lui şi vitele lui?
13 Isus i-a răspuns: Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete.
14 Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, niciodată nu-i va fi sete; ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa eternă.
15 Doamne, I-a zis femeia, dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot.
16 Du-te, i-a zis Isus, cheamă-l pe soţul tău şi vino aici.
17 Femeia I-a răspuns: N-am soţ. Isus i-a zis: Bine ai zis că n-ai soţ.
18 Pentru că cinci soţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este soţ. Aici ai spus adevărul.
19 Doamne, I-a zis femeia, văd că eşti profet.
20 Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.
21 Femeie, i-a zis Isus, crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
22 Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mântuirea vine de la iudei.
23 Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători Îşi doreşte Tatăl.
24 Dumnezeu este Duh şi cine I se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.
25 Ştiu, i-a zis femeia, că va veni Mesia (căruia I se zice Cristos); când va veni El, ne va spune toate lucrurile.
26 Isus i-a zis: Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.
27 Atunci au venit ucenicii Lui şi s-au mirat că vorbea cu o femeie. Totuşi, nici unul nu L-a întrebat: Ce cauţi? sau: Despre ce vorbeşti cu ea?
28 Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi le-a zis oamenilor:
29 Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Cristosul?
30 Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.
31 În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce şi ziceau: Învăţătorule, mănâncă!
32 Dar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.
33 Ucenicii au început să-şi zică, deci, unii altora: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?
34 Isus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.
35 Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele care sunt albe acum, gata pentru seceriş.
36 Cine seceră primeşte o plată şi strânge rod pentru viaţa eternă, pentru ca şi cel care seamănă şi cel care seceră să se bucure în acelaşi timp.
37 Căci în această privinţă, este adevărată zicerea: Unul seamănă, iar altul seceră.
38 Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit şi voi aţi intrat în osteneala lor.
39 Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din cauza mărturiei femeii, care zicea: Mi-a spus tot ce am făcut.
40 Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile.
41 Mult mai mulţi au crezut în El din cauza cuvintelor Lui.
42 Şi îi ziceau femeii: Acum nu mai credem din cauza spuselor tale, ci din cauză că L-am auzit noi înşine şi ştim că acesta este într-adevăr Cristosul, Mântuitorul lumii.
43 După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să se ducă în Galileea.
44 Căci El Însuşi spusese că un profet nu este preţuit în patria sa.
45 Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul sărbătorii, căci fuseseră şi ei la sărbătoare.
46 Isus S-a întors, deci, în Cana din Galileea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un funcţionar regal, al cărui fiu era bolnav.
47 Funcţionarul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să vină şi să-l vindece pe fiul lui, care era pe moarte.
48 Isus i-a zis: Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu nici un chip nu credeţi!
49 Funcţionarul regal I-a zis: Doamne, vino până nu moare micuţul meu.
50 Du-te, i-a zis Isus, fiul tău trăieşte. Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus şi a pornit la drum.
51 Pe când se cobora el, l-au întâmpinat sclavii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte.
52 El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: Ieri, în ceasul al şaptelea, l-a lăsat febra.
53 Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: Fiul tău trăieşte. Şi a crezut el şi toată casa lui.
54 Acesta este, iarăşi, al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.