1 După aceea era o sărbătoare a iudeilor şi Isus S-a urcat la Ierusalim.
2 În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este un bazin numit în evreieşte Betesda, care are cinci porticuri.
3 În porticurile acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, paralitici, care aşteptau mişcarea apei.
4 Căci un înger al Domnului se cobora din când în când în bazin şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se cobora în ea după tulburarea apei se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.
5 Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani.
6 Isus, când l-a văzut zăcând şi fiindcă ştia că este bolnav de mult timp, i-a zis: Vrei să te faci sănătos?
7 Doamne, I-a răspuns bolnavul, n-am pe nimeni să mă introducă în bazin când se tulbură apa şi până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.
8 Scoală-te, i-a zis Isus, ridică-ţi targa şi umblă.
9 Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat targa şi a umblat. Ziua aceea era o zi de sabat.
10 Iudeii ziceau, deci, celui ce fusese vindecat: Este ziua sabatului; nu-ţi este permis să-ţi ridici targa.
11 El le-a răspuns: Cel care m-a făcut sănătos mi-a zis: Ridică-ţi targa şi umblă.
12 Ei l-au întrebat: Cine este omul acela care ţi-a zis: Ridică-ţi targa şi umblă?
13 Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Isus Se făcuse nevăzut din mulţimea care era în locul acela.
14 După aceea, Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.
15 Omul acela s-a dus şi le-a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos.
16 Din cauza aceasta, iudeii au început să-L urmărească pe Isus şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua sabatului.
17 Dar Isus le-a răspuns: Tatăl Meu lucrează până acum şi Eu de asemenea lucrez.
18 Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea astfel egal cu Dumnezeu.
19 Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce-L vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai.
20 Căci Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă miraţi.
21 Într-adevăr, după cum Tatăl înviază morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea.
22 Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului,
23 pentru ca toţi să-L cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu-L cinsteşte pe Fiul nu-L cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis.
24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel care M-a trimis are viaţa eternă şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.
25 Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi vocea Fiului lui Dumnezeu şi cei care o vor asculta vor învia.
26 Căci după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.
27 Şi I-a dat autoritate să judece, întrucât este Fiu al omului.
28 Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi vocea Lui
29 şi vor ieşi afară din ele. Cei care au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei care au făcut răul vor învia pentru judecată.
30 Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.
31 Dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată.
32 Este un Altul care mărturiseşte despre Mine şi ştiu că mărturisirea pe care o face El despre Mine este adevărată.
33 Voi aţi trimis la Ioan şi el a mărturisit pentru adevăr.
34 Nu că mărturia pe care o primesc Eu vine de la un om; dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiţi mântuiţi.
35 Ioan era lumina care este aprinsă şi luminează, şi voi aţi vrut să vă bucuraţi un timp la lumina lui.
36 Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le fac, tocmai lucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.
37 Şi Tatăl, care M-a trimis, a mărturisit El Însuşi despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată vocea, nu I-aţi văzut deloc faţa
38 şi Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe care L-a trimis El.
39 Cercetaţi Scripturile, deoarece consideraţi că în ele aveţi viaţa eternă, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.
40 Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!
41 Eu nu umblu după gloria care vine de la oameni.
42 Dar ştiu că n-aveţi în voi dragoste de Dumnezeu.
43 Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi.
44 Cum puteţi crede voi, care umblaţi după gloria pe care v-o daţi unii altora şi nu căutaţi gloria care vine de la singurul Dumnezeu?
45 Să nu credeţi că vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus speranţa.
46 Căci, dacă l-aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine.
47 Dar dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?