1 Într-o zi de sabat, Isus a intrat în casa unuia din conducătorii fariseilor ca să mănânce. Fariseii Îl pândeau de aproape.
2 Şi înaintea Lui era un om bolnav de hidropizie.
3 Isus a luat cuvântul şi a zis învăţătorilor Legii şi fariseilor: Oare este permis a vindeca în ziua sabatului sau nu?
4 Ei tăceau. Atunci Isus l-a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat şi i-a dat drumul.
5 Pe urmă, le-a zis: Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară în ziua sabatului?
6 Şi n-au putut să-I răspundă nimic la aceste cuvinte.
7 Apoi, când a văzut că cei invitaţi la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o parabolă. Şi le-a zis:
8 Când eşti invitat de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă în locul dintâi; ca nu cumva, printre cei invitaţi de el să fie altul mai cu vază decât tine
9 şi cel ce te-a invitat şi pe tine şi pe el să vină să-ţi zică: Dă locul tău omului acestuia. Atunci, cu ruşine, va trebui să iei locul de pe urmă.
10 Ci, când eşti invitat, du-te şi aşază-te în locul cel mai de pe urmă, pentru ca atunci când va veni cel ce te-a invitat să-ţi zică: Prietene, mută-te mai sus. Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor care vor fi la masă împreună cu tine.
11 Căci oricine se înalţă va fi smerit; şi cine se smereşte va fi înălţat.
12 A zis şi celui care-L poftise: Când dai un prânz sau o cină, să nu-i chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rândul lor pe tine şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.
13 Ci, când dai o masă, cheamă-i pe săraci, pe paralitici, pe şchiopi, pe orbi.
14 Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor drepţi.
15 Unul din cei care şedeau la masă cu El, când a auzit aceste cuvinte, I-a zis: Fericit este acela care va sta la masă în Împărăţia lui Dumnezeu!
16 Şi Isus i-a răspuns: Un om a dat o cină mare şi i-a invitat pe mulţi.
17 La ceasul cinei l-a trimis pe sclavul său să le spună celor invitaţi: Veniţi, căci iată că toate sunt gata.
18 Dar toţi, parcă fuseseră înţeleşi, au început să se dezvinovăţească. Cel dintâi i-a zis: Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd; te rog să mă ierţi.
19 Un altul a zis: Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.
20 Un altul a zis: Tocmai acum m-am însurat şi de aceea nu pot veni.
21 Când s-a întors sclavul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat şi i-a zis sclavului său: Du-te degrabă în pieţele şi pe străzile cetăţii şi adu-i aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi.
22 La urmă, sclavul a zis: Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit şi tot mai este loc.
23 Şi stăpânul i-a zis sclavului: Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei pe care-i vei găsi obligă-i să intre, ca să mi se umple casa.
24 Căci vă spun că nici unul din cei invitaţi nu va gusta din cina mea.
25 Împreună cu Isus mergeau mulţimi mari. El S-a întors şi le-a zis:
26 Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe soţia sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.
27 Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu.
28 Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească?
29 Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi şi toţi cei care-l vor vedea să înceapă să râdă de el
30 şi să zică: Omul acesta a început să zidească şi n-a putut termina.
31 Sau care rege, când merge să se bată în război cu un alt rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui care vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
32 Altfel, pe când celălalt rege este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace.
33 Tot aşa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu.
34 Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta?
35 Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă.