1 Isus le-a spus o parabolă, ca să le arate că trebuie să se roage neîncetat şi să nu renunţe.
2 El le-a zis: Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.
3 În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el şi-i zicea: Fă-mi dreptate în cearta cu reclamantul meu.
4 Mult timp el n-a vrut să-i facă dreptate. Dar pe urmă şi-a zis: Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez,
5 totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.
6 Domnul a adăugat: Auziţi ce zice judecătorul nedrept?
7 Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui care strigă zi şi noapte către El, deşi întârzie faţă de ei?
8 Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?
9 A mai spus şi parabola aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi.
10 Doi oameni s-au urcat la Templu să se roage; unul era fariseu şi altul colector de impozite.
11 Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca şi colectorul acesta de impozite.
12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.
13 Colectorul de impozite stătea deoparte şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept şi zicea: Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!
14 Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă considerat drept decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit; şi oricine se smereşte va fi înălţat.
15 I-au adus şi nişte copilaşi ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, i-au certat pe aceia care-i aduceau.
16 Isus i-a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.
17 Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea.
18 Un conducător L-a întrebat pe Isus: Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa eternă?
19 Pentru ce Mă numeşti bun? i-a răspuns Isus. Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.
20 Ştii poruncile: Să nu comiţi adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci o mărturisire mincinoasă, să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.
21 Toate aceste lucruri, I-a zis el, le-am păzit din tinereţea mea.
22 Când a auzit Isus aceste cuvinte, i-a zis: Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi vino şi urmează-Mă.
23 Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot, căci era foarte bogat.
24 Isus a văzut că s-a întristat de tot şi a zis: Cât de greu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei care au averi!
25 Fiindcă mai uşor este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.
26 Cei ce-L ascultau au zis: Atunci cine poate fi mântuit?
27 Isus a răspuns: Ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.
28 Atunci Petru a zis: Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat.
29 Şi Isus le-a zis: Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa, sau soţia, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii pentru Împărăţia lui Dumnezeu
30 şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa eternă.
31 Isus i-a luat cu Sine pe cei doisprezece şi le-a zis: Iată că ne urcăm la Ierusalim şi tot ce a fost scris prin profeţi despre Fiul omului se va împlini.
32 Căci va fi dat în mâna naţiunilor; Îl vor batjocori, Îl vor defăima, Îl vor scuipa;
33 şi după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.
34 Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri, căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei şi nu pricepeau ce le spunea Isus.
35 Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea.
36 Când a auzit mulţimea trecând, a întrebat ce este.
37 I-au spus: Trece Isus din Nazaret.
38 Şi el a strigat: Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!
39 Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: Fiul lui David, ai milă de mine!
40 Isus S-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El; şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat:
41 Ce vrei să-ţi fac? Doamne, a răspuns el, să-mi primesc vederea.
42 Şi Isus i-a zis: Primeşte-ţi vederea. Credinţa ta te-a mântuit.
43 Imediat orbul şi-a primit vederea şi a mers după Isus glorificându-L pe Dumnezeu. Toată mulţimea, când a văzut cele întâmplate, I-a dat laudă lui Dumnezeu.