1 Sărbătoarea Azimilor, numită Paştele, se apropia.
2 Preoţii cei mai de seamă şi experţii Legii căutau un mijloc cum să-L omoare pe Isus, căci se temeau de mulţime.
3 Dar Satan a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.
4 Iuda s-a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu comandanţii gărzilor Templului cum să-L dea în mâinile lor.
5 Ei s-au bucurat şi au fost de acord să-i dea bani.
6 După ce le-a promis că li-L va da în mâini, Iuda căuta un prilej potrivit să-L dea pe Isus în mâinile lor, fără ştirea mulţimii.
7 Ziua sărbătorii Azimilor în care trebuiau jertfite Paştele a venit.
8 Şi Isus i-a trimis pe Petru şi pe Ioan, şi le-a zis: Duceţi-vă şi pregătiţi-ne Paştele, ca să mâncăm.
9 Unde vrei să-l pregătim? L-au întrebat ei.
10 El le-a răspuns: Iată, când veţi intra în cetate, vă va ieşi înainte un om ducând un ulcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra
11 şi spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul îţi zice: Unde este camera de oaspeţi în care să mănânc Paştele cu ucenicii Mei?
12 Şi vă va arăta o cameră mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi Paştele.
13 Ei au plecat şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Paştele.
14 Când a sosit ceasul, Isus S-a aşezat la masă cu cei doisprezece apostoli.
15 El le-a zis: Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de suferinţa Mea;
16 căci vă spun că de acum încolo nu le voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.
17 Şi a luat un pahar, I-a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi;
18 pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.
19 Apoi a luat pâine şi, după ce I-a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o zicând: Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea.
20 Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat zicând: Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.
21 Dar iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta.
22 Negreşit, Fiul omului Se duce, după cum este destinat. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!
23 Şi au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.
24 Între apostoli s-a iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei va fi considerat cel mai mare?
25 Isus le-a zis: Regii naţiunilor domnesc peste ele; şi celor care le stăpânesc li se dă numele de binefăcători.
26 Voi să nu fiţi aşa. Ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic; şi cel care conduce ca cel care slujeşte.
27 Căci care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu, totuşi, sunt în mijlocul vostru ca cel care slujeşte la masă.
28 Voi sunteţi aceia care aţi rămas necontenit cu Mine în încercările Mele.
29 De aceea vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie,
30 ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea şi să şedeţi pe tronuri ca să judecaţi cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
31 Domnul a zis: Simone, Simone, Satan v-a cerut să vă cearnă ca grâul.
32 Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să îi întăreşti pe fraţii tăi.
33 Doamne, I-a zis Petru, cu Tine sunt gata să merg chiar şi în închisoare şi la moarte.
34 Şi Isus i-a zis: Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti.
35 Apoi le-a mai zis: Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva? De nimic, I-au răspuns ei.
36 Şi El le-a zis: Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia; cine are o traistă, de asemenea s-o ia; şi cine n-are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere o sabie.
37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: El a fost pus în numărul celor fără de lege. Şi lucrurile privitoare la Mine sunt gata să se împlinească.
38 Doamne, I-au zis ei, iată aici două săbii. Şi El le-a zis: Destul!
39 După ce a ieşit afară, S-a dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.
40 Când a ajuns la locul acela, le-a zis: Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.
41 Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi a început să Se roage,
42 zicând: Tată, dacă vrei, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.
43 Atunci I s-a arătat un înger din cer ca să-L întărească.
44 A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge care cădeau pe pământ.
45 După ce S-a rugat, S-a ridicat şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de întristare
46 şi le-a zis: Pentru ce dormiţi? Ridicaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.
47 Pe când vorbea El încă, iată că a venit o mulţime. Şi cel care se numea Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus ca să-L sărute.
48 Şi Isus i-a zis: Iuda, cu o sărutare Îl vinzi tu pe Fiul omului?
49 Cei care erau cu Isus au văzut ce urma să se întâmple şi au zis: Doamne, să lovim cu sabia?
50 Şi unul din ei l-a lovit pe sclavul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă.
51 Dar Isus a luat cuvântul şi a zis: Lăsaţi-i! Până aici! Şi S-a atins de urechea omului aceluia şi l-a vindecat.
52 Isus le-a zis apoi preoţilor celor mai de seamă, comandanţilor gărzii Templului şi conducătorilor poporului, care veniseră împotriva Lui: Aţi ieşit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege?
53 În toate zilele eram cu voi în Templu şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru şi autoritatea întunericului.
54 După ce au pus mâna pe Isus, L-au dus şi L-au introdus în casa marelui preot. Petru mergea după El de departe.
55 Au aprins un foc în mijlocul curţii şi s-au aşezat jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei.
56 O slujnică l-a văzut cum şedea la para focului, s-a uitat ţintă la el şi a zis: Şi omul acesta era cu El.
57 Dar Petru s-a lepădat şi a zis: Femeie, nu-L cunosc.
58 Peste puţin, l-a văzut un altul şi a zis: Şi tu eşti unul din oamenii aceia. Iar Petru a zis: Omule, nu sunt dintre ei.
59 Cam după un ceas, un altul întărea acelaşi lucru şi zicea: Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este galilean.
60 Petru a răspuns: Omule, nu ştiu ce zici. Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul.
61 Domnul S-a întors şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Domnul: Înainte ca să cânte cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori.
62 Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.
63 Oamenii care Îl păzeau pe Isus Îl batjocoreau şi-L băteau.
64 L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă şi-L întrebau zicând: Profeţeşte, cine Te-a lovit?
65 Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocori.
66 Când s-a făcut zi, conducătorii poporului, preoţii cei mai de seamă şi experţii Legii s-au adunat împreună şi L-au adus pe Isus în Sinedriul lor. Ei I-au zis:
67 Dacă eşti Tu Cristosul, spune-ne! Isus le-a răspuns: Dacă vă voi spune, nu veţi crede
68 şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul.
69 De acum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.
70 Toţi au zis: Eşti Tu, dar, Fiul lui Dumnezeu? Şi El le-a răspuns: Aşa cum o spuneţi: da, sunt.
71 Atunci ei au zis: Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit-o din gura Lui.