1 Isus i-a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi autoritate peste toţi demonii şi să vindece bolile.
2 Apoi i-a trimis să predice Împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi.
3 Să nu luaţi nimic cu voi pe drum, le-a zis El; nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani, nici două haine.
4 În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela.
5 Şi dacă nu vă vor primi oamenii, să ieşiţi din cetatea aceea şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor.
6 Ei au plecat şi au mers din sat în sat predicând Evanghelia şi făcând pretutindeni vindecări.
7 Tetrarhul Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile făcute de Isus şi stătea în cumpănă, neştiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morţi,
8 alţii ziceau că s-a arătat Ilie şi alţii ziceau că a înviat vreun profet din cei din vechime.
9 Dar Irod zicea: Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare acesta despre care aud astfel de lucruri? Şi căuta să-L vadă.
10 Apostolii, când s-au întors, I-au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El i-a luat cu Sine şi S-a dus la o parte, lângă o cetate numită Betsaida.
11 Mulţimile au înţeles lucrul acesta şi au mers după El. Isus le-a primit bine, le vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu şi îi vindeca pe cei ce aveau nevoie de vindecare.
12 Fiindcă ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s-au apropiat şi I-au zis: Dă drumul mulţimilor ca să se ducă în satele şi cătunele din împrejurimi ca să găzduiască şi să-şi caute de-ale mâncării, pentru că aici suntem într-un loc pustiu.
13 Isus le-a zis: Daţi-le voi să mănânce! Dar ei au răspuns: N-avem decât cinci pâini şi doi peşti; afară numai dacă ne vom duce noi înşine să cumpărăm hrană pentru tot poporul acesta.
14 Şi erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus le-a zis ucenicilor Săi: Puneţi-i să şadă jos în grupuri de câte cincizeci.
15 Aşa au şi făcut: i-au pus pe toţi să şadă jos.
16 Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer şi le-a binecuvântat. Apoi le-a frânt şi le-a dat ucenicilor să le împartă mulţimii.
17 Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu firimiturile rămase.
18 Într-o zi, pe când Se ruga Isus singur deoparte, avându-i cu El pe ucenicii Lui, le-a pus întrebarea următoare: Cine zic oamenii că sunt Eu?
19 Ei I-au răspuns: Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii zic că eşti Ilie; alţii zic că a înviat un profet din cei din vechime.
20 Dar voi, i-a întrebat El, cine ziceţi că sunt? Cristosul lui Dumnezeu! I-a răspuns Petru.
21 Isus le-a poruncit în mod categoric să nu spună nimănui lucrul acesta.
22 Apoi a adăugat că Fiul omului trebuie să sufere multe, să fie tăgăduit de conducătorii poporului, de preoţii cei mai de seamă şi de experţii Legii, să fie omorât şi a treia zi să învieze.
23 Apoi le-a zis tuturor: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.
24 Fiindcă oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui.
25 Şi ce i-ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă s-ar distruge sau s-ar pierde pe sine însuşi?
26 Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele se va ruşina şi Fiul omului de el când va veni în gloria Sa, şi a Tatălui, şi a sfinţilor îngeri.
27 Adevărat vă spun că sunt unii din cei care stau aici care nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.
28 Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus i-a luat cu El pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov şi S-a urcat pe munte să Se roage.
29 Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfăţişarea feţei şi îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare.
30 Şi iată că stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie,
31 care se arătaseră în glorie şi vorbeau despre exodul Lui, pe care avea să-l aibă în Ierusalim.
32 Petru şi însoţitorii lui erau îngreuiaţi de somn; dar când s-au trezit bine, au văzut gloria lui Isus şi pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună cu El.
33 În clipa când se despărţeau bărbaţii aceştia de Isus, Petru I-a zis lui Isus: Învăţătorule, este bine să fim aici; să clădim trei locuinţe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie. Nu ştia ce spune.
34 Pe când vorbea el astfel, a venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s-au înspăimântat când i-au văzut intrând în nor.
35 Şi din nor s-a auzit o voce care zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi.
36 Când s-a auzit vocea aceea, Isus a rămas singur. Ucenicii au tăcut şi n-au spus în zilele acelea nimănui nimic din cele ce văzuseră.
37 A doua zi, când s-au coborât de pe munte, o mulţime mare L-a întâmpinat pe Isus.
38 Şi un om din mijlocul mulţimii a strigat: Învăţătorule, Te rog, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el.
39 Îl apucă un duh şi deodată răcneşte; şi duhul îl scutură cu putere, aşa că băiatul face spumă la gură şi cu greu pleacă duhul de la el, după ce l-a epuizat de tot.
40 I-am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată şi n-au putut.
41 O generaţie necredincioasă şi pornită la rău, a răspuns Isus; până când voi fi cu voi şi vă voi răbda? Adu-l aici pe fiul tău.
42 Pe când venea băiatul, demonul l-a trântit la pământ şi l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, l-a vindecat pe băiat şi i l-a dat înapoi tatălui său.
43 Şi toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu.

Pe când toţi se mirau de tot ce făcea Isus, El le-a zis ucenicilor Săi:
44 Voi ascultaţi bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor!
45 Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă; şi se temeau să-L întrebe în privinţa aceasta.
46 Apoi le-a venit în gând să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare.
47 Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaş, l-a pus lângă El
48 şi le-a zis: Oricine îl primeşte pe acest copilaş în Numele Meu pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel care M-a trimis pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi, acela este mare.
49 Ioan a luat cuvântul şi a zis: Învăţătorule, noi am văzut un om scoţând demoni în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi.
50 Nu-l opriţi, i-a răspuns Isus, fiindcă cine nu este împotriva voastră este pentru voi.
51 Când s-a apropiat timpul în care avea să fie luat în cer, Isus Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim.
52 A trimis înainte nişte soli, care s-au dus şi au intrat într-un sat al samaritenilor ca să-I pregătească un loc de găzduit.
53 Dar ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim.
54 Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?
55 Isus S-a întors spre ei, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi de ce duh sunteţi inspiraţi!
56 Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască. Şi au plecat într-un alt sat.
57 Pe când erau pe drum, un om i-a zis: Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.
58 Isus i-a răspuns: Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.
59 Altuia i-a zis: Vino după Mine! Doamne, I-a răspuns el, lasă-mă să mă duc întâi să-l îngrop pe tatăl meu.
60 Dar Isus i-a zis: Lasă morţii să-şi îngroape morţii, iar tu du-te şi vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu.
61 Un altul a zis: Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas bun de la ai mei.
62 Isus i-a răspuns: Oricine pune mâna pe plug şi se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.