1 Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat şi predica şi vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El;
2 şi mai erau şi nişte femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli; Maria, zisă Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni;
3 Ioana, soţia lui Cuza, administratorul lui Irod; Susana şi multe altele, care-L ajutau cu ce aveau.
4 Când s-a strâns o mulţime mare şi au venit la El oameni din diferite cetăţi, Isus a spus parabola aceasta:
5 Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare şi au mâncat-o păsările cerului.
6 O altă parte a căzut pe stâncă şi, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală.
7 O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat-o.
8 O altă parte a căzut pe pământ bun, şi a crescut, şi a făcut rod însutit. După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: Cine are urechi de auzit să audă.
9 Ucenicii Lui L-au întrebat ce înţeles are parabola aceasta.
10 El le-a răspuns: Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în parabole, ca deşi văd, să nu vadă şi deşi aud, să nu înţeleagă.
11 Iată ce înţeles are parabola aceasta: Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.
12 Cei reprezentaţi prin sămânţa căzută lângă drum sunt cei care aud; apoi vine Diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi.
13 Cei reprezentaţi prin sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină, ci cred un timp, iar când vine ispita cad.
14 Sămânţa care a căzut între spini îi reprezintă pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere.
15 Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare.
16 Nimeni, după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca cei care intră să vadă lumina.
17 Fiindcă nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nimic tăinuit care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină.
18 Aveţi grijă, dar, la felul cum ascultaţi; căci celui ce are i se va da; dar celui ce n-are i se va lua şi ce i se pare că are.
19 Mama şi fraţii lui Isus au venit la El, dar nu puteau să-I vorbească din cauza mulţimii.
20 Cineva I-a spus: Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi vor să Te vadă.
21 Dar El, drept răspuns, a zis: Mama Mea şi fraţii Mei sunt cei care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc.
22 Într-una din zile, Isus S-a urcat într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: Haideţi să trecem dincolo de lac. Şi au plecat.
23 Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un aşa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă; şi erau în primejdie.
24 Au venit la El, L-au trezit şi au zis: Învăţătorule, Învăţătorule, murim. Isus S-a ridicat, a certat vântul şi valurile înfuriate, care s-au potolit; şi s-a făcut linişte.
25 Apoi a zis ucenicilor Săi: Unde vă este credinţa? Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: Cine este acesta de porunceşte chiar şi vânturilor şi apei, şi-L ascultă?
26 Au venit cu corabia în regiunea gherghesenilor, care este în dreptul Galileii.
27 Când a ieşit Isus la ţărm, L-a întâmpinat un om din cetate stăpânit de mai mulţi demoni. De mult timp nu se mai îmbrăca în haine şi nu-şi mai avea locuinţa într-o casă, ci în morminte.
28 Când L-a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui şi a zis cu voce tare: Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te rog, nu mă chinui.
29 Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpânire de mult timp; era păzit legat cu cătuşe la mâini şi cu obezi la picioare, dar rupea legăturile şi era gonit de demon prin pustiuri.
30 Isus l-a întrebat: Cum te numeşti? Legiune, a răspuns el; pentru că intraseră mulţi demoni în el.
31 Şi demonii Îl rugau insistent pe Isus să nu le poruncească să se ducă în adânc.
32 Acolo pe munte era o turmă mare de porci care păşteau. Şi demonii L-au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie.
33 Demonii au ieşit din omul acela, au intrat în porci şi turma s-a repezit de pe râpă în lac şi s-a înecat.
34 Porcarii, când au văzut ce se întâmplase, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin sate.
35 Oamenii au ieşit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus şi l-au găsit pe omul din care ieşiseră demonii şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi în toate minţile; şi i-a apucat frica.
36 Cei care văzuseră cele petrecute le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de demoni.
37 Tot poporul din regiunea gherghesenilor L-a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a urcat într-o corabie şi S-a întors.
38 Omul din care ieşiseră demonii Îl ruga să-i dea voie să rămână cu El. Dar Isus l-a trimis acasă şi i-a zis:
39 Întoarce-te acasă şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu. El a plecat şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.
40 La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Îl aşteptau.
41 Şi iată că a venit un om numit Iair, care era un conducător al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus şi L-a rugat să vină până la el acasă,
42 pentru că avea o singură fiică de vreo doisprezece ani, care era pe moarte. Pe drum, Isus era îmbulzit de mulţimi.
43 Şi era o femeie care de doisprezece ani avea o hemoragie; ea îşi cheltuise toată averea cu medicii, fără s-o fi putut vindeca vreunul.
44 Ea s-a apropiat prin spate şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, hemoragia s-a oprit.
45 Şi Isus a zis: Cine s-a atins de Mine? Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi cei care erau cu El, au zis: Învăţătorule, mulţimile Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: Cine s-a atins de Mine?
46 Dar Isus a răspuns: S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.
47 Femeia, când s-a văzut descoperită, a venit tremurând, s-a aruncat jos înaintea Lui şi a spus în faţa întregului popor din ce cauză se atinsese de El şi cum fusese vindecată imediat.
48 Isus i-a zis: Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace.
49 Pe când vorbea El încă, vine unul din casa conducătorului sinagogii şi-i spune: Fiica ta a murit, nu Îl mai supăra pe Învăţătorul.
50 Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: Nu te teme; crede numai şi va fi vindecată.
51 Când a ajuns la casa conducătorului, n-a lăsat pe nici unul să intre împreună cu El decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi mama fetei.
52 Toţi plângeau şi o boceau. Atunci Isus a zis: Nu plângeţi; fetiţa n-a murit, ci doarme.
53 Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise.
54 Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mână şi a strigat cu voce tare: Fetiţo, scoală-te!
55 Şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a ridicat imediat. Isus a poruncit să-i dea să mănânce.
56 Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.