1 După ce a sfârşit de rostit toate aceste cuvântări înaintea mulţimii care-L asculta, Isus a intrat în Capernaum.
2 Un centurion avea un sclav la care ţinea foarte mult şi care era bolnav pe moarte.
3 Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, centurionul a trimis la El nişte conducători ai iudeilor ca să-L roage să vină să-l vindece pe sclavul lui.
4 Aceştia au venit la Isus, L-au rugat insistent şi au zis: Merită să-i faci acest bine;
5 căci iubeşte naţiunea noastră şi el ne-a zidit sinagoga.
6 Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casă, când centurionul a trimis la El nişte prieteni să-I spună: Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu.
7 De aceea nici nu m-am considerat vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci zi un cuvânt şi sclavul meu va fi vindecat.
8 Căci şi eu, care sunt sub autoritatea altuia, am sub mine soldaţi. Şi zic unuia: Du-te! şi se duce; altuia: Vino! şi vine; şi sclavului meu: Fă cutare lucru! şi-l face.
9 Când a auzit Isus aceste cuvinte, S-a mirat de centurion, S-a întors spre mulţimea care mergea după El şi a zis: Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare.
10 Când s-au întors acasă, trimişii l-au găsit sănătos pe sclavul care fusese bolnav.
11 În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi o mulţime mare.
12 Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă un mort, singurul fiu al mamei lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate.
13 Domnul, a văzut-o, I S-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge!
14 Apoi S-a apropiat şi S-a atins de sicriu. Cei care îl duceau s-au oprit. El a zis: Tinerelule, scoală-te îţi spun!
15 Mortul s-a ridicat în capul oaselor şi a început să vorbească. Isus i l-a dat înapoi mamei lui.
16 Toţi au fost cuprinşi de frică, Îl glorificau pe Dumnezeu şi ziceau: Un mare profet s-a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat poporul Său.
17 Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea şi prin toate împrejurimile.
18 Ucenicii lui Ioan i-au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri.
19 Ioan a chemat doi dintre ucenicii săi şi i-a trimis la Isus să-L întrebe: Tu eşti Acela care va veni sau să aşteptăm pe altul?
20 Aceştia, când s-au prezentat înaintea lui Isus, I-au zis: Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: Tu eşti Acela care va veni sau să aşteptăm pe altul?
21 Chiar în clipa aceea, Isus i-a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri, de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea.
22 Şi, drept răspuns, le-a zis: Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se predică Evanghelia.
23 Fericit este acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.
24 După ce au plecat trimişii lui Ioan, Isus a început să le spună mulţimilor despre Ioan: Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie clătinată de vânt?
25 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei care poartă haine moi şi cei care trăiesc în desfătări sunt în casele regilor.
26 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, şi mai mult decât un profet.
27 El este acela despre care este scris: Iată, îl trimit pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.
28 Vă spun că dintre cei născuţi din femeie nu este nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.
29 Şi toată mulţimea care l-a auzit şi chiar şi colectorii de impozite i-au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan;
30 dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.
31 Cu cine voi asemăna, dar, oamenii din generaţia aceasta? Şi cu cine seamănă ei?
32 Seamănă cu nişte copii care stau în piaţă şi strigă unii către alţii: V-am cântat din fluier şi n-aţi dansat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns.
33 Într-adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, şi ziceţi: Are demon.
34 A venit Fiul omului mâncând şi bând, şi ziceţi: Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al colectorilor de impozite şi al păcătoşilor.
35 Totuşi Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.
36 Un fariseu L-a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi S-a aşezat la masă.
37 Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir aromat
38 şi stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să I le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir.
39 Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L invitase şi-a zis: Omul acesta, dacă ar fi un profet, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă.
40 Isus a luat cuvântul şi i-a zis: Simone, am să-ţi spun ceva. Spune, Învăţătorule, I-a răspuns el.
41 Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cinzeci.
42 Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi, dar, care dintre ei îl va iubi mai mult?
43 Simon I-a răspuns: Consider că acela căruia i-a iertat mai mult. Isus i-a zis: Drept ai judecat.
44 Apoi S-a întors spre femeie şi i-a zis lui Simon: O vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei.
45 Tu nu Mi-ai dat sărutarea; dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
46 Capul nu Mi l-ai uns cu ulei; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.
47 De aceea îţi spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin.
48 Apoi i-a zis femeii: Iertate îţi sunt păcatele!
49 Cei ce şedeau cu El la masă au început să zică între ei: Cine este acesta de iartă chiar şi păcatele?
50 Dar Isus i-a zis femeii: Credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace.