1 Într-o zi de sabat s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau.
2 Unii dintre farisei le-au zis: Pentru ce faceţi ce nu este permis să faceţi în ziua sabatului?
3 Isus le-a răspuns: Oare n-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit el şi cei care erau împreună cu el?
4 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, a mâncat din ele şi a dat şi celor care erau cu el, deşi nu era permis să le mănânce decât preoţii?
5 Şi le zicea: Fiul omului este Domn chiar şi al sabatului.
6 Într-o altă zi de sabat s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă şi învăţa mulţimea. Acolo era un om care avea mâna dreaptă uscată.
7 Experţii Legii şi fariseii Îl pândeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască.
8 Dar El le ştia gândurile şi a zis omului care avea mâna uscată: Scoală-te şi stai în mijloc. El s-a ridicat şi a stat în picioare.
9 Şi Isus le-a zis: Vă întreb: Este permis în ziua sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?
10 Atunci Şi-a rotit privirile peste toţi şi a zis omului: Întinde-ţi mâna! El a întins-o şi mâna i s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.
11 Ei s-au umplut de mânie şi s-au sfătuit ce ar putea să-I facă lui Isus.
12 În zilele acelea, Isus S-a dus în munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.
13 Când s-a făcut zi, i-a chemat pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit apostoli, şi anume:
14 Pe Simon, pe care l-a numit şi Petru; pe Andrei, fratele lui; pe Iacov; pe Ioan; pe Filip; pe Bartolomeu;
15 pe Matei; pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu; pe Simon, numit Zilotul;
16 pe Iuda, fiul lui Iacov; şi pe Iuda Iscarioteanul, care a devenit vânzătorul.
17 S-a coborât împreună cu ei şi S-a oprit într-un podiş unde se aflau mulţi ucenici de-ai Lui şi o mare mulţime de oameni, care veniseră din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe lângă marea Tirului şi a Sidonului, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor.
18 Cei chinuiţi de duhuri necurate erau vindecaţi.
19 Şi tot poporul căuta să se atingă de El, pentru că din El ieşea o putere care-i vindeca pe toţi.
20 Atunci Isus Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi şi a zis: Ferice de voi, care sunteţi săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!
21 Ferice de voi, care sunteţi flămânzi acum, pentru că voi veţi fi săturaţi! Ferice de voi, care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde!
22 Ferice de voi când oamenii vă vor urî, vă vor alunga dintre ei, vă vor calomnia şi vor lepăda numele vostru ca pe ceva rău, din cauza Fiului omului!
23 Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa au făcut părinţii lor cu profeţii.
24 Dar vai de voi, bogaţilor, pentru că voi v-aţi primit aici mângâierea!
25 Vai de voi, care sunteţi sătui acum! Pentru că voi veţi flămânzi! Vai de voi, care râdeţi acum, pentru că voi veţi plânge şi veţi boci!
26 Vai de voi când toţi oamenii vă vor vorbi de bine! Fiindcă tot aşa au făcut părinţii lor cu profeţii mincinoşi!
27 Dar Eu vă spun vouă care Mă ascultaţi: Iubiţi-i pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc,
28 binecuvântaţi-i pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.
29 Dacă te bate cineva peste un obraz, întoarce-i-l şi pe celălalt. Dacă îţi ia cineva haina cu forţa, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa.
30 Oricui îţi cere, dă-i; şi celui ce-ţi ia cu forţa ce este al tău, nu-i cere înapoi.
31 Ce vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.
32 Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei care-i iubesc pe ei.
33 Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa.
34 Şi dacă daţi cu împrumut acelora de la care speraţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai.
35 Voi, însă, iubiţi-i pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut fără să speraţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi.
36 Fiţi, dar, milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv.
37 Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu condamnaţi, şi nu veţi fi condamnaţi; iertaţi, şi vi se va ierta.
38 Daţi, şi vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.
39 Le-a spus şi parabola următoare: Oare poate un orb să călăuzească un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?
40 Ucenicul nu este mai presus decât învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui.
41 De ce vezi tu aşchia din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu atenţie la bârna din ochiul tău?
42 Sau cum poţi să zici fratelui tău: Frate, lasă-mă să-ţi scot aşchia din ochi şi, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea clar să scoţi aşchia din ochiul fratelui tău.
43 Nu există nici un pom bun care să facă rod rău şi nici un pom rău care să facă rod bun.
44 Căci orice pom se cunoaşte după rodul lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.
45 Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui, căci din prisosul inimii vorbeşte gura.
46 De ce-Mi ziceţi: Doamne, Doamne! şi nu faceţi ce spun Eu?
47 Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele şi le face.
48 Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte şi a aşezat temelia pe stâncă. A venit o revărsare de ape şi s-a năpustit şuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă.
49 Dar cine aude şi nu face se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Şi s-a năpustit şuvoiul asupra ei, ea s-a prăbuşit îndată şi prăbuşirea acestei case a fost mare.