1 Isus a început pe urmă să le vorbească în parabole. Un om a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a zidit un turn; apoi a arendat-o unor vieri şi a plecat din ţară.
2 La timpul roadelor, a trimis la vieri un sclav ca să ia de la ei din roadele viei.
3 Vierii au pus mâna pe el, l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
4 A trimis iarăşi la ei un alt sclav; ei l-au rănit la cap şi l-au batjocorit.
5 A mai trimis un altul, pe care l-au omorât; apoi a trimis mulţi alţii, dintre care pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât.
6 Mai avea un singur fiu preaiubit; în cele din urmă l-a trimis şi pe el la ei. Îl vor primi cu cinste pe fiul meu! şi-a zis el.
7 Dar vierii aceia au zis între ei: Iată moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi moştenirea va fi a noastră
8 Şi au pus mâna pe el, l-au omorât şi i-au aruncat trupul afară din vie.
9 Acum, ce va face stăpânul viei? Va veni, îi va nimici pe vierii aceia şi via o va da altora.
10 Oare n-aţi citit locul acesta din Scriptură: Piatra pe care au aruncat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului;
11 Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri?
12 Ei căutau să-L prindă, dar se temeau de mulţime. Pricepuseră că împotriva lor spusese Isus parabola aceasta. Şi L-au lăsat şi au plecat.
13 Apoi au trimis la Isus pe unii din farisei şi din irodieni ca să-L prindă cu vorba.
14 Aceştia au venit şi I-au zis: Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi nu-fii pasă de nimeni; căci nu Te uiţi la faţa oamenilor şi îi înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în conformitate cu adevărul. Se cuvine să plătim impozit Cezarului sau nu?
15 Să plătim sau să nu plătim? Isus le-a cunoscut făţărnicia şi le-a răspuns: Pentru ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un dinar ca să-l văd.
16 I-au adus un dinar şi Isus i-a întrebat: Chipul acesta şi literele scrise pe el ale cui sunt? Ale Cezarului, I-au răspuns ei.
17 Atunci Isus le-a zis: Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu! Şi se mirau foarte mult de El.
18 Saducheii, care zic că nu există înviere, au venit la Isus şi I-au pus următoarea întrebare:
19 Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: Dacă moare fratele cuiva şi-i rămâne soţia fără să aibă copii, fratele său să o ia pe soţia lui şi să ridice urmaş fratelui său.
20 Erau, dar, şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit fără să lase urmaş.
21 Al doilea a luat-o de soţie pe văduvă şi a murit fără să lase urmaş. Tot aşa şi al treilea.
22 Şi nici unul din cei şapte n-a lăsat urmaş. După ei toţi, a murit şi femeia.
23 La înviere, soţia căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de soţie.
24 Drept răspuns, Isus le-a zis: Oare nu vă rătăciţi voi din cauză că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?
25 Căci după ce vor învia din morţi, nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri.
26 În ce priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbeşte despre Rug, ce i-a spus Dumnezeu, când a zis: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov?
27 Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciţi!
28 Unul din experţii Legii, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus le răspunsese bine saducheilor, a venit la El şi L-a întrebat: Care este cea dintâi dintre toate poruncile?
29 Isus i-a răspuns: Cea dintâi este aceasta: Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru este un singur Domn;
30 şi: Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta şi cu toată puterea ta; iată porunca dintâi.
31 Iar a doua este următoarea: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.
32 Expertul Legii I-a zis: Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul afară de El
33 şi că a-L iubi cu toată inima, cu toată mintea, cu tot sufletul şi cu toată puterea şi a-l iubi pe aproapele ca pe sine este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele.
34 Isus a văzut că a răspuns cu pricepere şi i-a zis: Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu. Şi nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări.
35 Pe când învăţa mulţimea în Templu, Isus a zis: Cum zic experţii Legii că Cristosul este fiul lui David?
36 Însuşi David, fiind inspirat de Duhul Sfânt, a zis: Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea, până îi voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.
37 Deci chiar David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui? Şi mulţimea cea mare Îl asculta cu plăcere.
38 În învăţătura pe care le-o dădea, Isus le zicea: Feriţi-vă de experţii Legii, cărora le place să umble în haine lungi şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe.
39 Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la banchete;
40 casele văduvelor le mănâncă şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare pedeapsă va veni peste ei.
41 Isus şedea jos în faţa vistieriei Templului şi Se uita cum arunca lumea bani în vistierie. Mulţi care erau bogaţi aruncau mult.
42 A venit şi o văduvă săracă şi a aruncat doi bănuţi, care fac un gologan.
43 Atunci Isus i-a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie;
44 căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.