1 Isus a început iarăşi să înveţe mulţimile lângă mare. Fiindcă se adunase o mulţime foarte mare la El, S-a urcat şi S-a aşezat într-o corabie, pe mare; iar mulţimea stătea pe ţărm, lângă mare.
2 Apoi a început să-i înveţe multe lucruri în parabole şi, în învăţătura pe care le-o dădea, le spunea:
3 Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene.
4 Pe când semăna, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: au venit păsările şi au mâncat-o.
5 O altă parte a căzut pe un loc stâncos, unde n-avea mult pământ: a răsărit îndată, pentru că n-a dat de un pământ adânc;
6 dar când a răsărit soarele, a pălit; şi pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat.
7 O altă parte a căzut între spini; spinii au crescut, au înecat-o şi n-a dat rod.
8 O altă parte a căzut în pământ bun: a dat rod, care se înălţa şi creştea; şi a adus: una treizeci, alta şaizeci şi alta o sută.
9 Apoi a zis: Cine are urechi de auzit să audă.
10 Când a fost singur, cei care erau în jurul Lui împreună cu cei doisprezece L-au întrebat care era înţelesul parabolelor.
11 Vouă, le-a zis El, v-a fost dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru cei care nu sunt din numărul vostru toate lucrurile sunt prezentate în parabole,
12 pentru ca deşi privesc, să privească şi să nu vadă şi deşi aud, să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu şi să li se ierte păcatele.
13 El le-a mai zis: Nu înţelegeţi parabola aceasta? Cum veţi înţelege atunci toate celelalte parabole?
14 Semănătorul seamănă Cuvântul.
15 Cei reprezentaţi prin sămânţa căzută lângă drum sunt aceia în care este semănat Cuvântul; dar după ce l-au auzit, vine Satan îndată şi ia Cuvântul semănat în ei.
16 Tot aşa, cei reprezentaţi prin sămânţa căzută în locurile stâncoase sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie;
17 dar n-au rădăcină în ei, ci rezistă un timp; şi cum vine un necaz sau o persecuţie din cauza Cuvântului, se leapădă îndată de el.
18 Alţii sunt cei reprezentaţi prin sămânţa căzută între spini; aceştia sunt cei care aud Cuvântul,
19 dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul şi-l fac astfel neroditor.
20 Alţii, apoi, sunt reprezentaţi prin sămânţa căzută în pământ bun. Aceştia sunt cei care aud Cuvântul, îl primesc şi fac rod: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.
21 El le-a mai zis: Oare lumina este adusă ca să fie pusă sub un vas oarecare sau sub pat? Nu este ea adusă ca să fie pusă în sfeşnic?
22 Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care nu va ieşi la lumină.
23 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.
24 El le-a mai zis: Fiţi atenţi la ce auziţi. Cu ce măsură veţi măsura, vi se va măsura: şi vi se va da şi mai mult.
25 Căci celui ce are i se va da, dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are.
26 El a mai zis: Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânţa în pământ;
27 fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără ca el să ştie cum.
28 Pământul rodeşte singur: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic;
29 şi când este coaptă rodul, pune îndată secera în el, pentru că a venit secerişul.
30 El a mai zis: Cu ce vom asemăna Împărăţia lui Dumnezeu, sau prin ce parabolă o vom prezenta?
31 Se aseamănă cu un grăunte de muştar care, când este semănat în pământ, este cea mai mică dintre toate seminţele de pe pământ;
32 dar, după ce a fost semănat, creşte şi se face mai mare decât toate zarzavaturile şi face ramuri mari, aşa că păsările cerului îşi pot face cuiburi la umbra lui.
33 Isus le vestea Cuvântul prin multe parabole de felul acesta, după cum erau ei în stare să-L priceapă.
34 Nu le vorbea deloc fără parabolă; dar, când era singur la o parte, le explica ucenicilor Săi toate lucrurile.
35 În aceeaşi zi, seara, Isus le-a zis: Să trecem în partea cealaltă.
36 După ce au dat drumul mulţimii, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla şi aşa cum era. Împreună cu El mai erau şi alte corăbii.
37 S-a stârnit o mare furtună, care arunca valurile în corabie, aşa că aproape s-a umplut cu apă.
38 Şi El dormea la cârmă pe căpătâi. Ucenicii L-au trezit şi I-au zis: Învăţătorule, nu-fii pasă că murim?
39 El S-a ridicat, a certat vântul şi a zis mării: Taci fără gură! Vântul a stat şi s-a făcut o linişte deplină.
40 Apoi le-a zis: Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?
41 I-a apucat o mare frică şi ziceau unii către alţii: Cine este Acesta încât Îl ascultă chiar şi vântul şi marea?