1 Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în regiunea gadarenilor.
2 Când a ieşit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpânit de un duh necurat.
3 Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ.
4 Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mâini, dar rupsese cătuşele şi sfărâmase obezile şi nimeni nu-l putea potoli.
5 Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipând şi tăindu-se cu pietre.
6 Când L-a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat
7 şi a strigat cu voce tare: Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu să nu mă chinuieşti!
8 Căci Isus îi zicea: Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!
9 Cum te numeşti? l-a întrebat Isus. Numele meu este Legiune, a răspuns el, pentru că suntem mulţi.
10 Şi Îl ruga insistent să nu-i trimită afară din regiunea aceea.
11 Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păşteau.
12 Şi demonii L-au rugat şi au zis: Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.
13 Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci şi turma s-a repezit de pe râpă în mare; erau aproape două mii, şi s-au înecat în mare.
14 Porcarii au fugit şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat.
15 Au venit la Isus; şi iată-l pe cel care fusese stăpânit de demoni şi avusese legiunea de demoni şezând jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înspăimântat.
16 Cei care văzuseră cele întâmplate le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel stăpânit de demoni şi cu porcii.
17 Atunci au început să-L roage pe Isus să plece din regiunea lor.
18 Pe când Se urca El în corabie, omul care fusese stăpânit de demoni Îl ruga să-l lase să rămână cu El.
19 Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: Du-te acasă la ai tăi şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine.
20 El a plecat şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se mirau.
21 După ce a trecut Isus iarăşi de cealaltă parte cu corabia, s-a adunat o mulţime mare în jurul Lui. El stătea lângă mare.
22 Atunci a venit unul din conducătorii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, conducătorul s-a aruncat la picioarele Lui
23 şi I-a făcut următoarea rugăminte insistentă: Fetiţa mea este pe moarte; Te rog, vino şi pune-fii mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască.
24 Isus a plecat împreună cu el. Şi după El mergeau mulţi oameni şi-L îmbulzeau.
25 Şi era o femeie care de doisprezece ani avea o hemoragie.
26 Ea suferise mult, din partea multor medici; cheltuise tot ce avea şi nu simţise nici o uşurare, ba încă îi era mai rău.
27 A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit prin spate prin mulţime şi s-a atins de haina Lui.
28 Căci îşi zicea ea: Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi vindeca.
29 Şi îndată a secat izvorul sângelui ei. Şi a simţit în tot trupul ei că s-a vindecat de boală.
30 Isus a cunoscut îndată că o putere ieşise din El şi, întorcându-Se spre mulţime, a zis: Cine s-a atins de hainele Mele?
31 Ucenicii I-au zis: Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte, şi mai zici: Cine s-a atins de Mine?
32 El se uita împrejur să o vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.
33 Femeia, înfricoşată şi tremurând, căci ştia ce se petrecuse în ea, a venit şi s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a spus tot adevărul.
34 Dar Isus i-a zis: Fiică, credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace şi fii vindecată de boala ta!
35 Pe când vorbea El încă, iată că vin nişte oameni din casa conducătorului sinagogii, care-i spun: Fiica ta a murit; pentru ce Îl mai superi pe Învăţătorul?
36 Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis conducătorului sinagogii: Nu te teme, crede numai!
37 Şi n-a permis nimănui să-L însoţească, în afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov.
38 Au ajuns la casa conducătorului sinagogii. Acolo Isus a văzut agitaţie şi pe unii care plângeau şi boceau mult.
39 A intrat înăuntru şi le-a zis: Pentru ce faceţi atâta agitaţie şi pentru ce plângeţi? Fata n-a murit, ci doarme.
40 Ei îşi băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toţi, i-a luat cu El pe tatăl fetei, pe mama ei şi pe cei care-L însoţiseră şi a intrat acolo unde zăcea fata.
41 A apucat-o de mână şi i-a zis: Talita cumi, care tradus înseamnă: Fetiţo, scoală-te, îţi zic!
42 Îndată fetiţa s-a ridicat şi a început să umble, căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniţi.
43 Isus le-a poruncit în mod categoric să nu ştie nimeni lucrul acesta; şi a zis să i se dea de mâncare fetiţei.