1 Isus a plecat de acolo şi S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El.
2 Când a venit ziua sabatului, a început să înveţe mulţimea în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, se mirau şi ziceau: De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Şi cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui?
3 Nu este acesta tâmplarul, fiul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt surorile Lui aici între noi? Şi găseau o pricină de poticnire în El.
4 Dar Isus le-a zis: Un profet nu este dispreţuit decât în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui.
5 N-a putut să facă nici o minune acolo, ci doar Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat.
6 Şi se mira de necredinţa lor.

Isus străbătea satele din jur şi învăţa mulţimile.
7 Atunci i-a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le autoritate asupra duhurilor necurate.
8 Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum decât un toiag; să n-aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă în centură;
9 să se încalţe cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine.
10 Apoi le-a zis: În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela.
11 Şi dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo şi să scuturaţi îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru pământul Sodomei şi Gomorei decât pentru cetatea aceea.
12 Ucenicii au plecat şi au predicat pocăinţa.
13 Scoteau mulţi demoni şi ungeau cu ulei mulţi bolnavi şi-i vindecau.
14 Tetrarhul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit, şi a zis: Ioan Botezătorul a înviat din morţi şi de aceea lucrează aceste puteri prin el.
15 Alţii ziceau: Este Ilie. Iar alţii ziceau: Este un profet ca unul din profeţi.
16 Dar Irod, când a auzit lucrul acesta, a zis: Ioan acela căruia i-am tăiat capul a înviat din morţi.
17 Căci Irod însuşi trimisese să-l prindă pe Ioan şi-l legase în închisoare, din cauza Irodiadei, soţia fratelui său Filip, pentru că o luase de soţie.
18 Şi Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ţi este permis să o ai pe soţia fratelui tău!
19 Irodiada îl ura pe Ioan şi voia să-l omoare. Dar nu putea,
20 căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl ştia om drept şi sfânt; îl ocrotea şi, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neştiind ce să facă; şi-l asculta cu plăcere.
21 Totuşi a venit o zi cu bun prilej, când Irod îşi sărbătorea ziua de naştere, şi a dat o petrecere pentru curtenii săi, pentru conducătorii armatei şi pentru cei ce guvernau Galileea.
22 Fiica Irodiadei a intrat la petrecere, a dansat şi i-a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Tetrarhul i-a zis fetei: Cere-mi orice vrei şi-ţi voi da.
23 Apoi a adăugat cu jurământ: Orice îmi vei cere îţi voi da, fie şi jumătate din regatul meu.
24 Fata a ieşit afară şi i-a zis mamei sale: Ce să cer? Şi mama sa i-a răspuns: Capul lui Ioan Botezătorul.
25 Ea s-a grăbit să vină îndată la tetrarh şi i-a făcut următoarea cerere: Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.
26 Regele s-a întristat foarte tare, dar, din cauza jurămintelor sale şi din cauza oaspeţilor, n-a vrut să zică nu.
27 A trimis îndată un soldat de pază cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Soldatul de pază s-a dus şi i-a tăiat capul lui Ioan în închisoare,
28 l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei şi fata l-a dat mamei sale.
29 Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit să-i ridice trupul şi l-au pus într-un mormânt.
30 Apostolii s-au adunat la Isus şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce-i învăţaseră pe oameni.
31 Isus le-a zis: Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu şi odihniţi-vă puţin. Căci erau mulţi care veneau şi se duceau şi ei n-aveau timp nici să mănânce.
32 Au plecat, dar, cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte.
33 Oamenii i-au văzut plecând şi i-au recunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile şi au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei.
34 Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o mulţime mare de oameni şi I S-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-aveau păstor; şi a început să-i înveţe multe lucruri.
35 Fiindcă ziua era pe sfârşite, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: Locul acesta este pustiu şi ziua este pe sfârşite.
36 Dă-le drumul să se ducă în cătunele şi satele din jur ca să-şi cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca.
37 Daţi-le voi să mănânce, le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: Oare să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de dinari şi să le dăm să mănânce?
38 Şi El i-a întrebat: Câte pâini aveţi? Duceţi-vă să vedeţi. S-au dus să vadă câte pâini au şi I-au răspuns: Cinci, şi doi peşti.
39 Atunci le-a poruncit să-i aşeze pe toţi, grupuri-grupuri, pe iarba verde.
40 Şi s-au aşezat jos în grupuri de câte o sută şi de câte cincizeci.
41 El a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti. Şi-a ridicat ochii spre cer şi a rostit binecuvântarea. Apoi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă mulţimii. La fel şi cei doi peşti, i-a împărţit tuturor.
42 Au mâncat toţi şi s-au săturat;
43 şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu firimituri de pâine şi cu ce mai rămăsese din peşti.
44 Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbaţi.
45 Îndată, Isus i-a obligat pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul mulţimii.
46 După ce Şi-a luat rămas bun de la mulţime, S-a dus pe munte ca să Se roage.
47 Când s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm.
48 I-a văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Şi într-a patra strajă din noapte a mers spre ei, umblând pe mare, şi voia să treacă pe lângă ei.
49 Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă şi au ţipat,
50 pentru că toţi L-au văzut şi s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei şi le-a zis: Curaj, Eu sunt, nu vă temeţi!
51 Apoi S-a urcat la ei în corabie şi a stat vântul. Ei au rămas uimiţi şi înmărmuriţi,
52 căci nu înţeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.
53 După ce au trecut marea, au venit în regiunea Ghenezaretului şi au tras la mal.
54 Când au ieşit din corabie, oamenii L-au cunoscut îndată pe Isus,
55 au alergat prin toate împrejurimile şi au început să-i aducă pe bolnavi pe tărgi pretutindeni pe unde se auzea că era El.
56 Oriunde intra El, în sate, în cetăţi sau în cătune, îi puneau pe bolnavi în pieţe şi-L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Şi toţi câţi se atingeau de El erau vindecaţi.